Pietre la rinichi se formează atunci când un mic grăunte de substanţă minerală care se află în circuitul urinar se depune într-un rinichi sau în ureter, canalul care leagă rinichiul de vezica urinară. Alte minerale se vor aduna împreună cu micul grăunte, care va creşte în volum şi va căpăta o consistenţă pietroasă în timp. În acel moment putem vorbi despre un calcul renal sau pietre la rinichi.
Există 4 tipuri principale de calculi renali (pietre la rinichi), clasificate în funcţie de substanţele chimice pe care le conţin: săruri de calciu (oxalat de calciu, fosfat de calciu, un amestec de oxalat de calciu şi fosfat de calciu), fosfaţi de amoniu şi magneziu (struvită), acid uric sau cistină. Ocazional, dar rareori, anumite medicamente pot provoca solidificarea pietrelor în cristale în urină. Calculii renali sunt cel mai frecvent compuşi din oxalat de calciu, care este prezent în mod natural în urină.
Pietre la rinichi – cauze
Nu în toate cazurile de pietre la rinichi există o singură cauză, dar deshidratarea este un factor de risc cheie. Pietre la rinichi pot fi cauzate şi de un dezechilibru metabolic care duce la acumularea unor concentraţii anormal de mari de săruri minerale în urină. Calculii de acid uric apar la persoanele care suferă de gută, deshidratare cronică şi anumite forme de cancer.
Hiperparatiroidismul, o tulburare în care glanda paratiroidă devine hiperactivă, poate fi, de asemenea, legată de apariţia de pietre la rinichi, la fel ca şi anumite tulburări intestinale. Pietrele la rinichi pot fi declanşate, de asemenea, de o infecţie bacteriană cronică a sistemului urinar.
Cauze ereditare sau externe
Există şi o varietate de cauze externe pentru pietre la rinichi. Există adesea o predispoziţie familială.
Persoanele cu niveluri ridicate de acid uric în sânge (cele predispuse la crize de gută) prezintă un risc mai mare de a dezvolta pietre la rinichi. Un mediu predispozant, o hidratare insuficientă şi o alimentaţie bogată în proteine şi sare favorizează formarea calculilor urinari. Persoanele care suferă de obezitate sau de hipertensiune arterială prezintă, de asemenea, un risc mai mare de litiază urinară.
La bărbaţii de peste 50 de ani, hiperplazia benignă de prostată împiedică golirea completă a vezicii urinare, ceea ce ar putea contribui la apariţia calculilor urinari. La femei şi la persoanele dotate cu un cateter urinar, prezenţa unei infecţii urinare cronice (cu puţine simptome) favorizează formarea de calculi urinari fosfoamoniacal-magnezianici (cunoscuţi şi sub denumirea de calculi de struvită).
Dezechilibrul hormonal, datorat unei disfuncţii a glandelor paratiroide (care controlează nivelul de calciu din sânge), poate fi, de asemenea, o cauză.
În cele din urma, anumite medicamente pot induce formarea de cristale sau se cristalizează singure atunci când sunt eliminate de rinichi. Utilizarea excesivă de laxative (sau diareea cronică) şi aportul excesiv de vitamina D (de exemplu, din suplimente alimentare) pot, de asemenea, să favorizeze formarea de cristale.
Pietre la rinichi, simptome şi complicaţii
Când sunt mici calculii renali (pietre la rinichi) sunt adesea nedureroşi.
Pietre la rinichi mai mari, în schimb, pot bloca fluxul de urină şi pot provoca dilatarea dureroasă a rinichilor. Dacă un calcul ajunge la ureter, poate declanşa durerea bruscă şi violentă caracteristică unui atac de colică renală. Colica renală este intermitentă şi evoluează prin atacuri de durere care durează câteva minute fiecare şi care apar cel mai adesea dimineaţa devreme sau seara târziu, când vă odihniţi în poziţie culcată sau aşezată. Pietre la rinichi pot provoca, de asemenea, greaţă şi vărsături, sângerări în urină, febră şi dureri la urinare.
În cazul în care fluxul de urină este obstrucţionat, rinichiul poate fi afectat rapid. O infecţie gravă numită pielonefrită poate apărea, de asemenea, ca urmare a obstrucţiei fluxului de urină.
Pietre la rinichi – diagnostic
Sunt necesare o serie de analize de sânge şi de urină pentru a stabili dacă există pietre la rinichi. Pentru diagnosticarea a pietrelor la rinichi se folosesc diverse tehnici de imagistică medicală. Printre care şi tomografia computerizată sau urografia intravenoasă, un tip de examinare cu raze X a tractului urinar.
În cazul în care se descoperă prezenţa de pietre la rinichi, medicul poate solicita un bilanţ metabolic pentru a evalua reacţiile generale ale organismului şi pentru a identifica o tulburare metabolica.
Acest proces poate implica analize de sânge şi probe de urină excretată în decurs de 24 de ore (cum ar fi analiza de urină, pH-ul urinei şi urinocultura). În cazul în care este evacuat un calcul, o analiză va identifica elementele constitutive ale acestuia.
Pietre la rinichi – tratament
Durerea cauzată de pietre la rinichi poate fi ameliorată cu analgezice eliberate fără prescripţie medicală sau pe bază de reţetă. La acestea se adaugă repaus la pat şi cu consumul de multe lichide pentru a preveni deshidratarea.
Majoritatea calculilor renali (pietre la rinichi) sunt eliminaţi de la sine în termen de 6 săptămâni. Restul pot fi descompuse în bucăţi mici sau pot fi îndepărtate chirurgical. Pietrele pot fi descompuse cu ajutorul unor tehnici terapeutice, cum ar fi nefrolitotripsia extracorporală cu unde de şoc, cistoscopia sau litotripsia percutanată.
În cazul nefrolitotripsiei extracorporale cu unde de şoc, undele de şoc sparg calculul în bucăţi mai mici, astfel încât acesta să poată fi eliminat prin uretră. Această procedură poate fi efectuată în regim ambulatoriu.
Dacă piatra se află în vezica urinară sau într-o parte mai înaltă a uretrei, aceasta poate fi zdrobită cu ajutorul cistoscopiei. În timpul acestei proceduri, medicul plasează un tub de observaţie şi un dispozitiv de triturare în vezica urinară sau în partea inferioară a uretrei. Dispozitivul de triturare poate fi folosit pentru a extrage piatra sau pentru a o degrada cu ajutorul unui laser sau al unui flux electric.
Calculii (pietre la rinichi) care sunt prea mari pentru a fi extraşi pot fi dezintegraţi prin litotripsie percutanată. Un tub de observaţie este introdus printr-o incizie în lateral. Calculul este apoi pulverizat cu ajutorul ultrasunetelor sau al unui flux electric.
Când este nevoie de chirurgie
Extracţia chirurgicală este efectuată doar atunci când alte proceduri au eşuat. De obicei, este necesară atunci când pietrele sunt mari sau greu accesibile. Operaţia se efectuează sub anestezie generală. Medicul face o incizie în partea laterală a abdomenului şi o alta în uretră sau în rinichi pentru a îndeparta piatra. Inciziile sunt apoi suturate.
Dacă piatra s-a format ca urmare a unei tulburări metabolice, medicul poate prescrie o dietă specială şi medicamente pentru a regla metabolismul. De exemplu, administrarea medicamentelor care reduc producţia de acid uric, poate preveni formarea de calculi de acid uric. Diureticele tiazidice pot preveni formarea de pietre de calciu. În organismul unor persoane lipseşte un element chimic numit citrat. Suplimentele de citrat pot ajuta la prevenirea formării de pietre la rinichi.
Prevenţie pietre la rinichi
Pentru persoanele predispuse la colici renale, există o serie de măsuri simple, menite să reducă riscul unei noi crize.
- Beţi cel puţin doi litri de apă pe zi pentru a preveni concentrarea urinei şi pentru a elimina cristalele înainte ca acestea să devină mari. Pe vreme caldă sau în timpul activităţilor sportive, beţi mai mult: cel puţin trei litri pe zi. Evitaţi apele minerale prea bogate în săruri minerale (în special calciu) şi preferaţi apele minerale bogate în bicarbonaţi. În mod ideal, urina trebuie să rămână limpede şi deschisă la culoare în orice împrejurare.
- Reduceţi aportul de proteine (carne şi produse lactate), mai ales dacă aveţi tendinţa de a suferi de oxizi de calciu.
- Reduceţi consumul de sare. Dacă suferiţi de pietre de oxalat de calciu, încercaţi să consumaţi mai puţin de 5g de sare pe zi. Încercaţi să gătiţi singur cât mai mult posibil pentru a controla cantitatea de sare pe care o adăugaţi.
- Îmbogăţiţi-vă dieta cu fructe şi legume de toate felurile, în special cele bogate în potasiu, care ajută la eliminarea calciului. De exemplu: banane, cartofi, fasole etc.
- Feriţi-vă de alimentele care favorizează formarea pietrelor urinare.
Pe lista alimentelor de evitat regăsim:
- măruntaiele şi fructele de mare,
- anumite fructe şi legume: sparanghel, creson, agrişe, spanac, fenicul, pătrunjel, fructe roşii, rubarbă, fructe uscate,
- anumite băuturi, cum ar fi cafeaua instant, ceaiul preparat îndelung şi vinul alb,
- ciocolata,
- muştar în cantităţi mari.
