Rupere a contactului dintre constiinta si mediul exterior. O pierdere a constientei (sau a starii de constienta) poate fi completa sau partiala, brusca sau treptata, si de o durata variabila (de la cateva secunde la o jumatate de ora). O pierdere completa a constientei este denumita sincopa daca ea survine brusc si dureaza putin timp; daca se prelungeste, se vorbeste de coma.
Cauze – Tulburarea functionarii cerebrale responsabila de pierderea constientei este de origine cardiovasculara sau neurologica:
– Cauzele cardiovasculare cuprind sincopa vasovagala (exces de activitate a sistemului nervos parasimpatic asupra inimii si asupra vaselor), care este cauza cea mai frecventa. Ea survine in pozitia in picioare sau sezand, in situatie de stres, si incepe printr-o indispozitie; este benigna si nu necesita tratament. Hipotensiunea ortostatica este, de asemenea, foarte frecventa; este vorba de o cadere a presiunii arteriale in cursul trecerii la pozitia in picioare (ortostatism) sau dupa o stationare prelungita in picioare; un medicament (antihipertensor, antidepresiv) sau o micsorare a volumului sangvin (deshidratare) sunt uneori responsabile de pierderea constientei. Alte cauze cardiovasculare ale pierderii constientei sunt mai rare: tulburarea ritmului sau a conductiei cardiace (bloc auriculoventricular), cardiopatia (stenoza aortica adesea responsabila de o sincopa care survine la efort), hemoragia meningeana, accidentul vascular cerebral, sincopa sinucarotidiana (prin presiune asupra carotidelor) survenind, de exemplu, daca se poarta o camasa cu guler prea stramt.
– Cauzele neurologice sunt reprezentate mai ales prin crize de epilepsie.
– Alte cauze sunt intoxicatiile, in principal cu medicamente, meningitele, ictusul laringean (pierderea constientei dupa un acces de tuse intensa), tulburarile metabolice (hipoglicemia).
