Piciorul rosu este un semn al unor afectiuni determinate de actiunea unor bacterii la nivelul pielii. Aceste boli se numesc erizipel si dermatite bacteriene necrozante. Erizipeluleste o boala infectioasa a pielii determinata de streptococ, in principal betahemolitic de grup A, avand o perioada de incubatie de 3-5 zile.
Piciorul rosu eritematos se dezvolta cel mai des la persoanele adulte cu varsta de peste 40 de ani, cu atat mai mult, cu cat exista un teren de risc precum la persoanele:
- Cu varsta mai mare de 50 de ani;
- Supraponderale;
- Care au afectiuni cronice asociate (insuficienta venoasa, ulcer al piciorului sau diabet);
- Care au o igiena defectuoasa.
Infectia se poate produce prin rani, zgarieturi, arsuri, ulcer al gambei, de la o mucoasa invecinata infectata cu streptococ (rinofaringita, otita) sau prin propagarea streptococului pe calea sangelui, in cazul infectiilor generalizate (septicemii).
Semne si simptome ale piciorului rosu eritematos
Debutul este brusc si asociaza urmatoarele semne:
- Febra mare (30-40 de grade);
- Frisoane;
- Stare generala alterata;
- Partea piciorului afectata este rosie, calda, dureroasa si umflata. Aceste semne apar dupa 6-12 ore de la debut, fiind precedate, uneori, de o senzatie de tensiune;
- Pot aparea flictene (bule cu lichid – basici);
- Placardul format este usor reliefat fata de pielea sanatoasa din jur;
- Pielea isi pierde supletea, este destinsa si lucioasa;
- Culoarea placardului este rosu-inchis, adesea caramizie;
- La persoanele cu afectare grava, placardul poate deveni cianotic (albastru) – erizipel albastru;
- Placardul se extinde destul de repede – cativa centimetri pe zi, din aproape in aproape.
- Ganglionii se maresc si devin durerosi.
Sursa de infectieeste reprezentata de persoanele cu boli streptococice sau de persoanele sanatoase, dar purtatoare de streptococ. Transmiterea este redusa, dar atunci cand se produce, se face in mod direct prin stranut, tuse, sau indirect, prin obiecte contaminate.
In afara sesizarii semnelor descrise, nu se vor realiza alte examinaridecat in caz de complicatii. Se va identifica un sindrom inflamator conform analizelor de sange specifice si se va efectua o ecografie Doppler doar in cazul in care se banuieste o tromboza sau insuficienta venoasa.
Tratamentul in caz de picior rosu eritematos
Consta in:
- Repaus la pat, cu picioarele ridicate;
- Medicamente antalgice, pentru a diminua sau opri durerea;
- Spitalizarea este indicata doar in cazul prezentei unor semne de gravitate, tratament imposibil de urmat acasa, diagnostic incert, nesiguranta respectarii tratamentului, context social precar sau in cazul esecului unui tratament bine administrat;
- Antibiotice impotriva streptococului – penicilina timp de 10-20 de zile;
- Tratarea portii de intrare a streptococului cu o crema specifica (antifungica).
Evolutia sub tratament este rapida si favorabila (in 48-72 de ore).
Complicatii ale piciorului rosu eritematos
Acestea pot fi reprezentate de abcese, necesitand interventie chirurgicala, extinderea infectiei in tot corpul sau afectarea rinichilor de catre streptococ. Recidiveaza in 20-30% dintre cazuri si acest lucru se intampla cu atat mai frecvent, cu cat exista factori favorizanti. Controlul acestor factori favorizanti (in limita posibilitatilor) face parte din managementul medical pentru evitarea recidivelor.
Dermatitele bacteriene necrozantesunt cauzate in principal de Streptococcus pyogenes (este un streptococ betahemolitic din grupa A), ca urmare a unei leziuni (rana, zgarietura) de la nivelul pielii. Sunt rare, dar grave si au o extindere rapida. Ele survin cel mai des pe terenuri fragile, la diabetici, persoanele bolnave de cancer, toxicomani, alcoolici si la persoanele cu sistemul imun deficitar.
Piciorul rosu eritematos este o urgenta medicala si necesita spitalizare la sectia de terapie intensiva. Infectia debuteaza ca un erizipel, dar apoi starea persoanei se degradeaza rapid si infectia se generalizeaza in tot corpul. Necroza (moartea tesutului) are o extindere progresiva si asociaza o durere intensa. Picioarele sunt frecvent afectate, dar poate fi localizata si la nivelul fetei.
