Modul în care pacienții cu demență percep lumea se schimbă pe măsură ce boala progresează. Simțul realității se distorsionează, ceea ce poate duce la frustrare, confuzie, agitație și suferință. Una dintre cele mai bune modalități de a sprijini pacienii care se confruntă cu schimbări în percepție și comportament ar putea fi o mai bună gestionare a mediului personelor în cauză. În acest sens, o cercetătoare australiană explică potențialele beneficii ale folosirii păpușilor ca suport emoțional. Strategia ar putea avea beneficii considerabile, inclusiv reducerea nevoii de sedative.
Folosirea unei păpuși, adică a terapiei de reprezentare a copilului, le-ar putea oferi confort și un sentimente de utilitate pacienților cu demență. Astfel, ar putea fi reduse stările de agitație asociate bolii și ar putea fi îmbunătățită calitatea vieții.
Păpușile și conectarea cu trecutul
În cazul oamenilor cu demență, amintirile din trecutul îndepărtat sunt adesea mai importante decât evenimentele recente. Spre exemplu, a fi părinte pentru un copil mic poate fi o experiență mai reală decât prezentul. Pot apărea chiar halucinații atunci când pacientul aude un copil plângând pe stradă.
Oferirea unei păpuși poate fi o modalitate tangibilă de a reduce suferința, fără a invalida experiența pacientului. Atenție, însă, este necesar să arătați prudență față de această abordare.
Pacientul cu demență și atașamentul față de păpușă
Pacientul cu demență se atașează de păpușa terapeutică. Prin urmare, o va trata ca pe un copil adevărat, care are nevoie reală de îngrijire. Acesta poate avea un răspuns emoțional profund dacă păpușa este manipulată greșit.
În astfel de cazuri, pentru a evita orice neplăcere, îngrijitorul este important să se lase ghidat de pacientul cu demență și să se comporte cu păpușa așa cum dictează persoana în cauză. Experții consideră că inclusiv personalul medical al trebui instruit în acest sens.
Păpușa, o formă de terapie a reminiscenței
Nikki-Anne Wilson, cercetător postdoctoral la Neuroscience Research Australia, a studiat impactul terapiei cu păpuși asupra pacienților cu demență. Specialista sugerează că această metodă ar putea ajuta la reducerea agitației și a anxietății și la îmbunătățirea calității generale a vieții.
Terapia de reprezentare a copilului intră în categoria abordărilor non-farmacologice ale îngrijirii pacienților cu demență. Atașamentul față de păpușă poate acționa ca o formă de terapie a reminiscenței, care implică reconectarea cu experiențele din trecut.
De asemenea, contactul cu păpușa terapeutică poate funcționa ca o formă de stimulare senzorială, în care pacientul poate își poate redobândi confortul prin atingerea păpușii. Stimularea senzorială poate susține totodată bunăstarea emoțională și comunicarea.
Terapia cu păpușa nu e pentru orice pacient
Cu toate acestea, nu toți pacienții cu demență răspund la terapia cu o păpușă de empatie. Uneori este chiar contraindicată această abordare. Păpușile de empatie sunt contraindicate în cazul pacienților care nu au avut anterior copii sau care au s-au confruntat cu pierderea unui copil. Așadar, decizia de a folosi terapia de reprezentare a copilului trebuie făcută, înainte de orice, cu luarea în considerare a trecutului persoanei cu demență.
Totodată, este important să reevaluăm atașamentul în timp al pacientului, deoarece răspunsul la terapia cu păpușa se poate schimba.
foto: shutterstock.com
