Una dintre problemele din sfera ORL specifice verii este otita de piscina. Durere, hiopacuzie, ameteala, uneori febra sunt cateva dintre manifestarile acestei afectiuni. Vestea buna este ca se trateaza si, mai ales, ca se poate preveni. Igiena riguroasa este cea mai la indemana metoda.
Otita de piscina este o infectie a conductului extern al urechii, produsa prin scufundarea in piscine sau bazine cu apa nu tocmai curata. Aceasta si otita externa constituie cauze frecvente ale durerilor din zona urechilor si se manifesta prin infectii acute ale conductului auditiv extern (CAE), care devine, astfel, inflamat, edematiat si congestiv. Cauza poate fi de natura bacteriana, fungica, virala sau mixta. Poate afecta intregul conduct – otita externa difuza – sau doar o parte a acestuia – furunculul de CAE. Deseori, poarta de intrare o constituie o leziune cauzata de traumatisme locale provocate de introducerea diverselor obiecte, cu scopul curatarii cerumenului sau de apa contaminata care patrunde in CAE. Lipsa sau diminuarea cerumenului sunt factori favorizanti pentru dezvoltarea microbilor sau fungilor la nivelul CAE.
Hipoacuzia de transmisie si otita de piscina
Otita externa se manifesta printr-o senzatie de disconfort sau durere persistenta la nivelul urechii, mai ales la atingere sau apasare. In unele cazuri, auzul poate sa scada in aceasta perioada, iar din ureche sa se scurga o secretie galbuie. Insomniile, imposibilitatea de a mesteca hrana, starea febrila in timpul noptii, tulburarile de echilibru, ametelile sau senzatia de voma sunt alte simptome asociate acestei afectiuni.
Manifestarile apar frecvent in randul copiilor, insa pot afecta si adultii, dupa ce, in urma apei care intra in ureche si stagneaza, se raspandesc local bacterii sau fungi, dand nastere micozelor. In cazul otitei de piscina, se pot forma adevarate dopuri micotice care determina micsorarea prin edem a calibrului conductului auditiv extern, dand nastere la hipoacuzia de transmisie. Ceea ce inseamna ca nu este afectat nervul, ci doar transmiterea sunetelor spre timpan, auzul fiind, astfel, diminuat. Netratata sau tratata incorect, poate duce la o cronicizare a infectiei, cu frecvente episoade de reacutizare.
Tratamentul otitei de piscina este eficient in lipsa apei
In cazul otitei de piscina, administrarea tratamentului se realizeaza local si consta in aplicarea unei mese de tifon imbibata cu o solutie dezinfectanta. Medicul va schimba aceasta mesa la fiecare 24 de ore, aspirand, de asemenea, eventualele secretii din ureche. Apoi se recomanda aplicarea locala a unui unguent. In primele zile, se vor administra si calmante orale. Iar in cazurile mai severe se poate apela chiar la antibiotice orale antistafilococice. Foarte important este ca pacientii sa evite patrunderea apei in ureche in perioada tratamentului.
Sfatul specialistului
Exista cateva reguli ce trebuie respectate pentru a preveni otita de piscina. Printre acestea: igienizarea periodica si in mod corespunzator a bazinelor, instalarea unor filtre care sa retina impuritatile. Plus schimbarea si dezinfectarea zilnica a apei cu substante eficiente. Cum aceste masuri nu sunt intotdeauna respectate, o modalitate de a diminua riscul de a dezvolta otita de piscina este ca oamenii sa faca intotdeauna dus inainte de a intra si dupa ce ies din piscina. O alta masura eficienta este utilizarea dopurilor siliconice pentru urechi, care limiteaza patrunderea apei si a microbilor. Atentie! O sursa de microbi sunt si betisoarele nesterile. De aceea, ar trebui folosite rar si cu miscari usoare, pentru a nu provoca leziuni in care sa se adaposteasca microorganismele.
Pentru a evita afectiunile ORL specifice verii, recomandarile se refera la o igiena adecvata, evitarea consumului de alcool, tutun si alimente sau bauturi reci. Evitati si expunerea directa la curenti de aer (ventilatie sau aer conditionat), dar si contactul cu persoanele bolnave.
