Osteopenia şi osteoporoza sunt două maladii care afectează oasele, cauzând pierderea densităţii osoase, iar acest lucru creşte riscul de fracturi.
Persoanele cu osteopenie au densitatea minerală osoasă mai mică decat ar trebui, dar nu suficient de mică pentru a fi diagnosticaţi cu osteoporoză. Cu alte cuvinte, osteopenia poate fi considerată primul pas către osteoporoză. Dacă la osteodensitometrie (analiza care cuantifica densitatea osoasă) aveţi scorul între -1 şi -2,5, acest lucru semnifică osteopenia. Iar dacă acest scor este mai mic de -2,5, atunci se poate pune diagnosticul de osteoporoză. Persoanele cu osteopenie au un risc mai mare de a dezvolta osteoporoză, dar nu este obligatoriu ca osteopenia să avanseze neaparat spre osteoporoză.
Factori de risc pentru osteopenie şi osteoporoză
Densitatea minerală osoasă atinge nivelul maxim în jurul vârstei de 30-35 de ani, şi rămâne la acest nivel pentru următorii 10 ani, dar după aceasta perioadă densitatea osoasă va scădea treptat. Cu alte cuvinte, procesul de îmbătrânire este factorul de risc inevitabil pentru apariţia acestor afecţiuni.
Există însă şi alţi factori care pot să favorizeze scăderea densităţii osoase înainte de vârsta de 50 de ani (vârstă la care apare de regulă osteopenia):
- sexul feminine,
- antecedente familiale de osteoporoză,
- menopauza precoce (înainte de 45 de ani),
- sedentarismul,
- fumatul,
- consumul excesiv de alcool,
- consumul excesiv de cafea,
- unele medicamente (prednison, fenitoina, carbamazepina, unele antidepresive, inhibitorii de pompa de protoni precum omeprazolul sau pantoprazolul),
- hipertirodismul,
- hiperparatiroidismul,
- boala cronică de rinichi,
- bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă),
- intervenţii chirurgicale pe tractul gastrointestinal,
- boli reumatologice (spondilita anchilozantă, artrita reumatoidă),
- aportul insuficient de calciu şi vitamina D.
Simptome date de osteopenie şi osteoporoză
De obicei, niciuna dintre cele două afecţiuni nu se manifestă prin simptome, acestea fiind diagnosticate în urma evaluării densităţii minerale osoase. În unele cazuri, osteoporoza este diagnosticată în urma unei fracturi.
Care este tratamentul pentru osteopenie şi osteoporoză?
Scopul tratamentului pentru osteopenie este de a impedica sau de a încetini pierderea densităţii osoase, şi, deci, de a preveni apariţia osteoporozei. Planul de tratament include adoptarea unei alimentaţii sănătoase şi un program de exerciţii fizice. Riscul de fractură este destul de mic în cazul persoanelor cu osteopenie, aşa că, de obicei, medicamentele prescrise pentru osteoporoză nu sunt necesare, dar medicul vă poate sfătui să luaţi suplimente cu calciu sau cu vitamina D.
În cazul osteoporozei, tratamentul medicamentos include bisfosfonaţi (alendronat, ibandronat) şi anticorpi monoclonali (denosumab, romosozumab).
Cum le putem preveni?
Iată ce puteţi face pentru a preveni osteopenia şi osteoporoza:
- evitaţi fumatul şi consumul excesiv de alcool;
- adoptati o dieta echilibrată, care să conţină multe legume şi fructe, dar şi lactate cu conţinut mic de grăsime; la polul opus, evitaţi alimentele care conţin multă sare, conservele, sucurile, precum şi dulciurile;
- faceţi mişcare;
- expuneţi-vă la soare pentru ca pielea să sintetizeze vitamina D.