Moartea unui tesut osos, cauzata de o intrerupere a circulatiei sangvine, ducand la un infarct osos.
Traveele osoase ale osului mort nu se mai reinnoiesc si sfarsesc prin a se prabusi. Daca osteonecroza afecteaza o zona articulara, articulatia se deformeaza si devine dureroasa. O osteonecroza poate atinge toate articulatiile, in particular capul femural, cel al humerusului si condilul intern (extremitatea inferioara) a femurului.
Cauze – Osteonecroza poate surveni ca urmare a unui traumatism (fractura colului femural care sectioneaza vasele ce il hranesc, fractura semilunarei incheieturii mainii) sau a unei hiperpresiuni osoase (osteonecroza plonjorilor submarini), in cursul unor afectiuni (diabet, drepanocitoza, alcoolism) sau al unui tratament cu corticosteroizi. Uneori, mai ales la copii, nu se gaseste cauza bolii.
Simptome – Durerea antreneaza o diminuare a mobilitatii articulare. Diagnosticul precoce se face prin scintigrafie osoasa sau prin imagerie prin rezonanta magnetica (l.R.M.). radiografia nepunand in evidenta semnele bolii decat mult mai tarziu.
Tratament – Daca osul necrozat nu este de sprijin, tratamentul consta in usurarea incarcarii pe membrul afectat, pacientul trebuind sa mearga cu ajutorul bastoanelor timp de 3 sau 4 luni. Daca, din contra, osul necrozat se afla intr-o zona osoasa care suporta greutatea corpului (femur, tibie), o osteotomie (sectionarea osului) si, uneori, punerea unei proteze articulare sunt necesare.
Sinonim: necroza osoasa aseptica.
