Multe dintre perosoanele mature, dar in mod special copiii, sunt extrem de active si nu intotdeuna foarte atente la zgarieturi si taieturi. Acestea sunt in general rani superficiale, insa sunt cazuri in care o taietura severa poate duce la complicatii deloc de neglijat, cum ar fi o infectie a oaselor. Aceasta infectie este denumita in termeni medicali osteomielita.
Cu voia dumneavoastra, vom incepe cu o scurta definitie. Osteomielita este inflamatia osului si a maduvei sale produsa prin infectarea pe calea sangelui (hematogena) cu stafilococul auriu (o bacterie care populeaza si suprafata tegumentara) sau alti germeni (pneumococ, colibacil). Boala se poate prezenta sub o forma cronica sau acuta.
Intertitlu: Mecanismul initiator al bolii
Patrunderea bacteriei in organism se face de obicei printr-o lezare a mucoaselor sau a tegumentului, prin mobilizare dintr-un furuncul, panaritiu, plaga infectata sau foliculita.
Oasele mai frecvent afectate de procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, femurul si tibia, si in al doilea rand cele ale membrului superior, humerusul, radiusul si cubitusul.
Osteomielita acuta
Debutul osteomielitei acute este adesea brutal, legat uneori de un traumatism recent si marcat printr-o durere vie situata in vecinatatea articulatiei afectate. In acelasi timp se asociaza semne generale ce traduc o infectie grava: frisoane, cefalee intensa, vomismente, respiratie accelerata, temperatura de 39-40 de grade Celsius, puls rapid, anxietate sau stare generala proasta.
Semnele locale se manifesta prin durere spontana atroce, care se intensifica la apasare. Aceste semne si simptome sunt caracteristice diagnosticului de osteomielita acuta.
Osteomielita acuta se intalneste cel mai frecvent intre varstele 5 si 15 ani, dar uneori si sugarul poate fi afectat, datorita contaminarii in mediul spitalicesc. Se intalneste rar si la adulti si batrani, dar in aceste cazuri este vorba mai degraba de o reactivare a unui proces mai vechi, aflat intr-o stare latenta. Baietii sunt mult mai frecvent afectati decat fetele, intr-un procent de aproximativ 4:1.
Complicatiile osteomielitei si tratamentul acesteia
Ca si complicatii ale acestei afectiuni as dori sa enumar artrita, fractura, luxatia si tulburarile de crestere ale membrelor.
Ca tratament se practica antibioterapia (penicilina g in doze mari), tratamentul local (imobilizarea gipsata), tratamentul chirurgical – cu evacuarea abcesului si trepanarea locala larga sau limitata.
Osteomielita cronica
Osteomielita cronica este o inflamatie a osului care nu a fost precedata de fenomene de osteomielita acuta. Clinic, semnul cel mai important il constituie durerea care este spontana si intermitenta, calmandu-se prin repaus. Aceasta are in general caracter nocturn.
Tratamentul chirurgical constituie gestul major in cazul osteomielitei cronice.
Metode de prevenire a osteomielitei
Dupa cum ati putut vedea, aceasta afectiune este un dusman redutabil al sistemului osos si o boala deloc usor de tratat, care, in majoritatea cazurilor, se soldeaza cu sechele grave. Asadar, este mult mai bine sa stim cum ne putem feri de situatiile potential cauzatoare de boala. Astfel, primavara si toamna, sau in perioadele in care sistemul imunitar este slabit (oboseala, stres, boala cronica), se recomanda sirop de catina sau echinaceea. De asemenea, orice leziune sau plaga la nivelul tegumentului trebuie bine ingrijita (se spala initial cu apa si sapun, apoi se poate aplica o crema care contine antibiotic).
Radu Leon George
Fiziokinetoterapeut specialist
Medic medicina de familie
Centrul medical Leomedica
tel: 021/760.01.99
E-mail: [email protected]
www.leomedica.uv.ro
