Osteomielita este afecțiunea prin care matricea osoasă este distrusă ca urmare a unei infecții cu microorganisme patogene de natură bacteriană sau fungică. Infecția este declanșată ca urmare a răspândirii prin fluxul sangvin, prin fracturi sau intervenții chirurgicale a microorganismelor în osul afectat. Osteomielita se declanșează când bacteriile din țesuturile infectate sau din plăgi deschise colonizează osul și se multiplică local. Cele mai multe cazuri de osteomielită au ca agent patogen Stafilococul auriu sau Pseudomonas aeruginosa.
Osteomielita poate afecta orice os, dar cele mai afectate oase sunt cele lungi ale brațelor și picioarelor.
Tipuri de osteomielită
În funcție de durată și severitatea infecției, osteomielita poate fi de trei tipuri:
- Osteomielita acută – are debut brusc cu simptome severe, precum durere intensă, febră și inflamație la nivelul osului afectat. Este cauzată de o infecție bacteriană transmisă la os prin sânge, dar poate fi și rezultatul unei răni deschise sau a unei intervenții chirurgicale.
- Osteomielita subacută – este o formă mai puțin severă decât osteomielita acută, dar este mai persistentă. Simptomele sunt: durere moderată, febră ușoară și inflamație. Este cauzată de o infecție bacteriană sau fungică și este o complicație a unei infecții existente sau a unei intervenții chirurgicale.
- Osteomielita cronică – este o formă de osteomielită în care infecția apare și rămâne uneori nedetectata pe o perioadă lungă de timp. Este urmarea unei infecții care nu a fost complet tratată sau a unei afecțiuni care compromite sistemul imunitar al pacientului, precum diabet sau HIV. Simptomele pot varia în funcție de pacient și de cauza infecției.
În funcție de cauza infecției osteomielita poate fi:
- Osteomielită hematogenă – apare frecvent la copii și afectează oasele lungi, iar în cazul adulților sunt afectate vertebrele.
- Osteomielita prin continuitate – sunt afectați adulții tineri ca urmare a traumatismelor sau intervențiilor chirurgicale;
- Osteomielita secundară ischemiei – se declanșează la pacienții cu diabet zaharat.
Cauze osteomielită
Osteomielita poate avea la bază:
Cauze bacteriene
- bacteriile ajung la os pe cale hematogenă (prin sânge, dintr-o infecție în altă parte a corpului, Stafilococul auriu este agentul patogen implicat frecvent în osteomielita hematogenă);
- bacteriile ajung la os prin contaminare directă: fractură deschisă, intervenții chirurgicale, rană penetrantă;
- extinderea unei infecții a pielii (celulită), a țesuturilor moi (abces).
Cauze fungice: sunt mai rare cazurile clinice cauzate de infecțiile fungice (ex. Candida, Aspergillus), persoanele cele mai predispuse fiind cele cu sistem imunitar scăzut (pacienții diabetici, cu HIV sau cu medicație imunosupresoare).
Cauze virale: virusurile care pot provoca osteomielită includ virusul varicelo-zoster (care provoacă varicelă și zona zoster) și virusul herpes simplex.
Care sunt factorii de risc
Persoanele cu:
- sistem imunitar slăbit;
- plăgi și/ leziuni traumatice;
- fracturi recente sau intervenții chirurgicale la nivelul oaselor;
- escare;
- implanturi osoase (tije, broșe, șuruburi);
- diabetul zaharat sever ce prezintă complicații precum ulcerații ale piciorului;
- siclemia;
- endocardită infecțioasă, pneumonii;
prezintă risc crescut de a fi afectați de osteomielită.
Simptome osteomielită
Pacienții cu osteomielită se vor confrunta cu simptome precum:
- durere osoasă localizată;
- inflamație la locul afectat și înroșirea zonei respective;
- senzibilitate crescută la atingere;
- febră însoțită de stare de letargie;
- iritabilitate;
- crepitații osoase;
- transpirație/ frisoane nocturne;
- stare de greață/vărsături;
- rigiditate în apropierea zonei afectate;
- pierderea apetitului;
- tumefacție;
- impotență funcțională și statică a structurii oaselor afectate;
- apariția puroiului prin intermediul unei deschideri de plagă.
Diagnostic osteomielită
Diagnosticarea se face de către medicul ortoped, care în cadrul anamnezei va analiza simptomatologia pacientului și va analiza potențialii factori de risc ce ar fi putut duce la declanșarea osteomielitei. După anamneză poate solicita:
- efectuarea unor teste de laborator pentru a observa o eventuală creștere a celulelor albe (leucocitoză), creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), creșterea proteinei C reactive;
- hemocultură în cazul suspiciunii de bacteriemie;
- teste imagistice precum RMN, CT sau investigații radiologice pot furniza informații despre structura osului și a țesutului periosos;
- examen scintigrafic are rolul de a identifica infecția osoasă, iar biopsia pe ac din abces sau din focarul de osteomielită are rolul de identificarea a culturii germenului cauzator.
Tipuri de tratament pentru osteomielită
Tratamentul osteomileitei se stabilește în funcție de cauză, severitatea infecției și simptomele asociate; poate fi conservator sau chirurgical.
Tratamentul conservator se recomandă în cazurile ușoare până la moderate ale osteomielitei și presupun administrarea de:
- Antibiotice: pentru tatarea infecțiilor bacteriene și se recomandă pentru o perioadă de 4- 6 săptămâni.
- Antifungice
- Medicamente pentru controlul durerii: analgezice și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Tratamentul chirurgical este recomandat în cazurile de osteomielită severă, care nu răspund la tratamentul conservator:
- Debridare chirurgicală: are ca scop eliminarea sursei infecției și constă în îndepărtarea țesutului osos și a țesuturilor moi infectate sau necrotice.
- Stabilizare osoasă: se face prin utilizarea de plăci, șuruburi sau tije în cazurile de osteomielită în care are loc instabilitate sau deformare osoasă.
- Reconstrucție osoasă: dacă în timpul debridării se îndepărtează un segment mare de țesut osos este necesară reconstrucția osoasă prin grefe osoase sau substituenți osoși.
După tratarea osteomielitei unii pacienți au nevoie de reabilitare prin terapie fizică (ajută la îmbunătățirea forței, coordonării și echilibrului în cazul pacienților cu deficite motorii), terapie ocupațională (ajută pacienții să își îmbunătățească abilitățile de îngrijire personală și să se adapteze la limitările funcționale) și terapie de reeducare posturală (pentru pacienții care prezintă probleme de postură ca urmare a afecțiunii).
Complicații osteomielită
Osteomielita poate evolua și pot apărea complicații precum: infecție sistemică, formare de fistule, deformări osoase și articulare, carcinom cu celule scuamoase, fractură pe os patologic, artrită septică, abcese.
Pot apărea și complicații psihologice: anxietate și depresie (ca urmare a scăderii calității vieții din cauza limitărilor funcționale), izolare socială- pacienții cu osteomielită vor evita activitățile sociale sau interacțiunile cu alte persoane din cauza durerii și a limitărilor funcționale asociate afecțiunii.
Prevenție osteomielită
Pentru a preveni osteomielita este importantă abordarea factorilor de risc modificabili:
- controlul diabetului- menținerea valorilor normale ale glicemiei poate reduce riscul de infecții;
- evitarea leziunilor/ traumatismelor cu răni deschise ce pot facilita apariția infecțiilor;
- curățarea și îngrijirea corectă a rănilor, escarelor, etc. pentru a preveni infecțiile.
Semnale de alarmă care ar trebui să ne trimită de urgență la medic
Recunoașterea timpurie a simptomelor (durerea osoasă, febra și inflamația) ar trebui să determine pacientul să apeleze la ajutor de specialitate din timp pentru a facilita diagnosticarea și tratarea precoce.
Foto: shutterstock.com
