Sinuzita acută: ce este, ce cauze are, diagnostic și tratament

Sinuzita acută reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni de la nivelul căilor respiratorii superioare. În termeni medicali, orice denumire care se termină cu sufixul „-ită” indică, de fapt, inflamația organului respectiv. În cazul de față, „sinuzita” definește inflamația sinusurilor, care sunt cavități pline cu aer situate la nivelul craniului. Când se inflamează, acestea se umplu cu lichid, ceea ce duce la apariția simptomelor specifice. Întrucât deseori sinuzita este asociată cu rinita, adică inflamația mucoasei nazale, afecțiunea se mai denumește și „rinosinuzită”. Cauza principală a inflamării mucoasei sinusurile o reprezintă infecțiile de natură virală și bacteriană.

Ce este sinuzita acută?

Sinuzita acută definește inflamarea temporară, cu simptome care durează sub 4 săptămâni și cu risc redus de complicații, a sinusurilor paranazale. Sinusurile paranazale sunt cavități umplute cu aer (pneumatice) situate în oasele craniului, căptușite cu epiteliu respirator pseudostratificat ciliat, capabil să producă și să dreneze mucus. Există 4 perechi de sinusuri:

• sinusurile maxilare (cele mai mari și frecvent afectate de sinuzită acută);
• sinusuriel frontale;
• sinusurile etmoidale;
• sinusurile sfenoidale.

Sinusurile au rolul de a umezi și încălzi aerul inspirat, de a reduce greutatea craniului, dar și de a amortiza șocurile mecanice la nivelul feței. De asemenea, contribuie la rezonanța vocală. La o persoană sănătoasă, drenajul mucusului este asigurat prin mișcările sincronizate ale cililor de la nivelul mucoasei spre ostiumuri (orificiile de drenaj). Blocarea acestui proces, secundară de obicei unei infecții, inflamații sau obstrucții mecanice, duce la acumularea de mucus și, în unele cazuri, la suprainfecție bacteriană. Sinuzita acută se clasifică, în funcție de etiologie, în diferite tipuri clinice:

• sinuzită acută virală (parte a infecțiilor căilor respiratorii superioare, deseori sezoniere);
• sinuzită acută bacteriană (frecvent după o infecție virală inițială);
• sinuzită acută fungică (mai rară, de obicei în contextul unei imunități foarte scăzute).

În funcție de localizare, aceasta poate fi maxilară, frontală, etmoidală sau sfenoidală. Inflamația poate fi izolată la o singură pereche de sinusuri sau, mai rar, combinată (pansinuzită).

Sinuzita acută – cauze și factori de risc

De cele mai multe ori, sinuzita acută este cauzată de o infecție care poate fi de natură:

• virală: rinovirusuri, adenovirusuri, Influenza, Parainfluenza;
• bacteriană: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, în cazuri severe observându-se și infecția cu Staphylococcus aureus;
• fungică: în cazuri foarte rare, mai ales la persoanele imunocompromise (diabet, tratamente pe bază de corticosteroizi, pacienți oncologici, afecțiuni reumatologice, transplant). Fungii implicați în sinuzita acută fungică sunt Mucor, Rhizopus, Rhizomucor și Aspergillus.

Factorii care cresc riscul ca o persoană să dezvolte sinuzită acută sunt:

• factori anatomici: deviația de sept nazal, polipii nazali, hipertrofia cornetelor nazale;
• factori alergici: rinita alergică, hiperreactivitatea mucoasei respiratorii;
• traumatisme sau intervenții chirurgicale la nivelul nasului;
• fumatul pasiv;
• mediul poluat, utilizarea vasoconstrictoarelor nazale.

Sinuzita acută are incidență maximă în special în sezonul gripelor și infecțiilor virale, perioada iarnă-primăvară. Aproximativ 7% dintre copiii cu simptome respiratorii tipice prezintă, de fapt, rinosinuzită acută, și până la 16% dintre adulți sunt diagnosticați anul au această afecțiune. Este estimat și faptul că în 2% dintre cazurile de sinuzită acută virală se va ajunge, în evoluția bolii, și la o suprainfecție bacteriană ulterioară (în 5% din cazuri la adulți și 10% din cazuri la copii).

Sinuzita acută – simptome și manifestări

Sinuzita acută este un diagnostic clinic, pus pe seama simptomelor prezente. Trei simptome se consideră a fi cardinale și specifice pentru rinosinuzita acută:

• congestie nazală;
• secreții nazale purulente (dacă sunt galben-verzui, de obicei indică infecția bacteriană);
• senzația de presiune și plenitudine facială.

Durerile de cap nu sunt un simptom specific în caz de sinuzită acută, cu excepția rară a cazului de sinuzită sfenoidală, care se prezintă cu cefalee occipitală. În schimb, senzația de presiune la nivelul feței este un simptom caracteristic al sinuzitei acute. Alte simptome asociate includ, de asemenea:

• tuse;
• hiposmie (diminuarea mirosului) sau anosmie (pierderea mirosului);
• dureri dentare;
• durere de ureche sau senzația de presiune.

De obicei, aceste simptome indică o infecție virală. Simptomele severe, cum ar fi febra ridicată (peste 39°C) însoțită de scurgeri nazale purulente sau dureri faciale timp de 3-4 zile consecutive indică, de obicei, o infecție bacteriană. Infecția virală se rezolvă de obicei după 3-5 zile. Poate să apară și sindromul picăturii postnazale și tusea cu mucus, deoarece mucusul picură posterior de la nivelul nasului în faringe în momentul în care persoana se așază în poziție orizontală. Din acest motiv, tusea tinde să se agraveze în timpul nopții.

Diagnosticul de sinuzită acută

Așa cum s-a menționat, diagnosticul de sinuzită acută este, în principiu, unul clinic. Se bazează pe anamneza pacientului și examinarea fizică a simptomelor. În cazuri mai complicate, cum ar fi suspiciunea de sinuzită acută fungică, se poate recurge la investigații imagistice.

Anamneza

• durata și natura simptomelor (peste 10 zile pentru a sugera etiologie bacteriană, 3-5 zile în cazul unei infecții virale care, în cele mai multe dintre cazuri, se rezolvă de la sine);
• istoricul pozitiv de infecții respiratorii recente sau expunerea la alergeni.

Examenul fizic

• rinoscopia anterioară, cu evidențierea edemului și eritemului mucoasei nazale;
• secreții purulente la nivelul meaturilor nazale.

Radiografia sinusurilor poate evidenția, de asemenea, opacifiere la nivelul acestora. Imagistica CT nu este de obicei luată în calcul, dar ar trebui să devină un instrument de diagnostic în cazul în care apar cazuri complicate sau refractare. În acest fel, se poate investiga eventuala extindere intracraniană a infecției (deși, în sinuzita acută, riscul de complicații este unul mult mai redus). Cultura bacteriană nu este neapărat obligatoriu, întrucât tratamentul utilizează antibiotice cu un spectru larg de acțiune.

Tratament sinuzită acută

De cele mai multe ori, sinuzita acută se rezolvă de la sine, mai ales în contextul infecției cu un virus. Totuși, sinuzita acută bacteriană poate necesita tratament – atât pentru eradicarea cauzei, cât și pentru ameliorarea simptomelor care tind să fie mai severe.

Tratament simptomatic

• decongestionante nazale: vasoconstrictoare topice sub formă de spray-uri (xilometazolină, oximetazolină), care nu ar trebui utilizate mai mult de 5 zile, pentru a evita riscul așa-zisei rinite medicamentoase;
• analgezice și antipiretice (paracetamol, ibuprofen);
• curățarea cavității nazale cu soluții saline de irigare nazală, care reduc inflamația asociată, îndepărtează mucusul în exces și ușurează respirația.

Tratament antibiotic

Este indicat doar în sinuzita acută bacteriană confirmată, cu simptome severe (febră >38.5°C, durere facială intensă, congestie nazală semnificativă) care persistă mai mult de 10 zile:

• primă linie: amoxicilină sau combinație cu clavulanat;
• alternative: cefalosporine (cefuroxim), macrolide (azitromicină), în cazurile în care există alergie la peniciline;
• antifungice: în cazurile rare, dar cu potențial sever, de sinuzită fungică.

Intervenții chirurgicale

De obicei sunt rezervate cazurilor de sinuzită cronică:

• puncție sinusală;
• intervenții endoscopice (pentru corectarea anomaliilor anatomice sau drenajul abceselor).

Sinuzita acută – complicații și riscuri asociate

Majoritatea cazurilor de rinosinuzită acută se vor rezolva de la sine sau, după caz, răspund bine la tratamentul cu antibiotice. Rinosinuzita fungică invazivă este o formă rară, gravă a infecției, care apare în special la persoanele imunocompromise, și se asociază cu un grad ridicat de riscuri și complicații. Complicațiile în rinosinuzita acută sunt rare, apar în aproximativ 1 din 1000 de cazuri și pot include:

• celulita orbitală și preseptală;
• abcesul orbital;
• abcesul subperiostal;
• tromboza sinusului cavernos;
• complicații intracraniene: meningită, empiem subdural, hematom subdural sau epidural.

Acest lucru se datorează faptului că infecția inițială, localizată la nivelul sinusurilor, poate ușor să se răspândească spre orbită, os sau cavitățile intracraniene. Complicațiile intracraniene apar, de obicei, din infecțiile sinusurilor frontale prin răspândirea hematogenă a bacteriilor implicate.

Foto: shutterstock.com