Dieta cu un conţinut mare de calorii, consumul excesiv de grăsimi saturate, carbohidraţii, băuturile îndulcite, consumul crescut de fructoză, sedentarismul au fost asociate cu creşterea în greutate, cu obezitatea şi, respectiv, steatoza hepatică.
Ficatul gras sau steatoza hepatică non-alcoolică este o afecţiune caracterizată prin depunerea excesivă de lipide la nivel hepatic. Din punct de vedere histopatologic este definit ca acumularea de grăsimi în peste 5% din celulele ficatului. Este cea mai frecventă afecţiune hepatică întâlnită în Europa de Vest şi în America de Nord, fiind diagnosticată la 17-46% din populaţia adultă.
Factori de risc pentru ficatul gras
Steatoza hepatică non-alcoolică este des asociată cu toleranţa alterată la glucoză, diabet zaharat şi sindrom metabolic (circumferinţa abdominală > 94 cm la bărbaţi şi > 80 cm la femei, tensiunea arterială > 130/85 mmHg, glicemia bazală > 100 mg/dl, HDL-colesterolul < 40 mg/dl la bărbaţi şi < 50 mg/dl la femei, trigliceridele > 150 mg/dl). Pacienţii cu aceste probleme prezintă factori de risc cardiovascular.
Care sunt simptomele
Multe persoane sunt asimptomatice. Atunci când însă simptomele sunt prezente, acestea constau în oboseală, senzaţie de disconfort în hipocondrul drept, pierderea poftei de mâncare. În stadiile mai avansate de boală pot exista semne ale cirozei hepatice (ascită, edeme, eritem palmar, steluţe vasculare, icter, confuzie).
Diagnosticul steatozei hepatice
Pentru diagnosticul acestei patologii este necesară excluderea altor cauze ce pot determina depunerea de lipide la nivelul ţesutului hepatic: alcoolul (consum zilnic > 30 ml la bărbaţi şi > 20 ml la femei), anumite medicamente, infecţiile virale B şi C, boli hepatice autoimune, boala celiacă, hemocromatoza, boala Wilson, hipotiroidism, nutriţie parenterală (pe cale intravenoasă), tulburări de metabolism.
Ce investigaţii sunt necesare
Investigaţiile paraclinice constau atât înanalize de sânge ce evaluează funcţia hepatică, cât şi în examinarea imagistică. Astfel, se efectuează enzimele hepatice şi de colestază (transaminaze, fosfataza alcalină, GGT, bilirubina), precum şi profilul lipidic, glicemia, şi alte analize necesare pentru diagnosticul diferenţial. Din punct de vedere imagistic, de primă intenţie este ecografia abdominală.
În caz de steatoză hepatică uşoară (încărcare lipidică la nivelul hepatocitelor < 20%) sau la pacienţii cu IMC > 40 kg/m2 se recomandă efectuarea unui examen RMN sau CT abdominal. De asemenea, este importantă stabilirea gradului de fibroză hepatică cu ajutorul testelor non-invazive, cum ar fi Fibroscan sau Fibromax. În caz de suspiciune a unei fibroze avansate, se recomandă efectuarea biopsiei hepatice.
Plante care ajuta ficatul sa se regenereze
Ficatul gras, complicaţii
În general, progresia steatozei hepatice non-alcoolice este lentă, dar în 20% din cazuri fibroza poate evolua rapid, cu apariţia steatohepatitei non-alcoolice şi, în cele din urmă, a cirozei hepatice şi a hepatocarcinomului. Astfel, monitorizarea acestor pacienţi este obligatorie, la intervale de timp stabilite în funcţie de gradul de afectare hepatică.
Sfatul specialistului
Modificarea stilului de viaţă este esenţială, încărcarea lipidică putând fi reversibilă în stadiile incipiente.Se recomandă un regim alimentar sărac în lipide şi glucide, evitarea alimentelor sau băuturilor cu un conţinut ridicat de fructoză, exerciţii fizice regulate, scădere ponderală. Totodată, este important managementul multidisciplinar al comorbidităţilor (dislipidemie, diabet, hipertensiune arterială) atât pentru încetinirea evoluţiei bolii, cât şi pentru prevenirea apariţiei complicaţiilor.
