Dacă înainte de pandemia COVID-19 doar câteva categorii de persoane purtau măşti, în special medicii, numărul utilizatorilor a crescut ca urmare a obligativităţii, iar odată cu el şi problemele legate de acest aspect. Din punct de vedere dermatologic, pot apărea de la iritaţii locale şi alergii până la agravarea unor afecţiuni preexistente.
Pe piaţă există multe tipuri de măşti, cu caracteristici diferite, de la măşti din bumbac la chirurgicale simple şi măşti FFP speciale, fiecare cu indicaţiile sale. Foarte importantă este igiena corectă a feţei, precum şi hidratarea tenului cu produse adecvate, astfel încât bariera cutanată să fie cât mai bine întreţinută. Purtarea măştii pe vreme călduroasă nu aduce probleme dermatologice suplimentare, însă din cauza temperaturilor crescute toate cele prezentate în continuare pot deveni mult mai frecvente şi mai severe.
Tipuri de măşti
Măştile din bumbac oferă o protecţie scăzută, dar au avantajul că pot fi spălate şi reutilizate. Măştile chirurgicale sunt mai eficiente, însă trebuie înlocuite o dată la 4 ore, după ce masca se umezeşte. Măştile FFP oferă cea mai mare protecţie, dar sunt destinate personalului medical şi persoanelor care lucrează în condiţii de risc crescut de infectare.
Diferenţa principală între măştile de bumbac şi cele medicale (chirurgicale sau FFP) este că acestea din urmă sunt dispozitive care respectă regulile şi standardele de calitate, pe când cele de bumbac pot avea grade de protecţie variabilă, în funcţie de ţesătura folosită.
Iritaţii la nivelul pielii
Cel mai frecvent apar iritaţiile la nivelul zonei acoperite de mască. Este simplu de înţeles de ce. Purtarea măştii are un efect ocluziv (de astupare), iar la nivelul pielii creşte foarte mult umiditatea, afectând bariera cutanată. Acest lucru se întâmplă din cauză că pielea nu mai este expusă la aer, dar şi pentru că se respiră în mască. Materialul măştii poate cauza şi el iritaţii, fie prin simpla frecare cu pielea sau din cauza substanţelor care intră în compoziţia ei (fibrele textile sau sintetice, coloranţii etc.).
Tenul sensibil, mai predispus
Mai predispuşi la astfel de iritaţii sunt cei cu tenul sensibil. Iritaţiile pot fi prevenite prin pauze în ceea ce priveşte purtarea măştii, atunci când situaţia o permite.
Masca trebuie purtată în spaţiile publice închise sau atunci când se interacţionează cu alte persoane, nu la plimbare în aer liber sau când o persoană este singură în maşina personală. Iritaţia apărută se manifestă prin roşeaţă şi mâncărime şi nu depăşeşte zona acoperită de mască.
Determinarea alergenului
Alergiile la materialul din care este produsă masca sunt mult mai rare ca iritaţiile şi afectează doar personele cu predispoziţie genetică. Alergiile pot apărea fie la fibrele din care este realizată masca, fie la elastic sau la coloranţii utilizaţi. Acestea se manifestă prin înroşirea pielii, apariţia de băşici sau coji, mâncărime severă şi agravarea leziunilor dacă se continuă contactul cu masca, inclusiv cu întinderea lor dincolo de zona acoperită de mască.
Teste specifice
În cazul alergiilor trebuie efectuate teste alergologice de tip patch testare pentru a determina alergenul cauzator. Ulterior, doar evitarea acestuia va preveni alergia. O persoană nu poate fi alergică la mască, în general, ci este alergică la o componentă a ei. Dacă se cunoaşte această componentă, se poate alege o mască fără alergenul la care reacţionează. De exemplu, dacă un om este alergic la un agent colorant textil roşu, acesta poate utiliza o mască albă.
Afecţiunile dermatologice preexistente
O altă problemă este legată de agravarea sau reapariţia unor afecţiuni preexistente, cum ar fi acneea, rozaceea, dermatita periorală sau cea seboreică facială. Acneea poate apărea şi de novo sau se poate agrava pe aria acoperită de mască, din cauza efectului ocluziv al măştii şi a umidităţii crescute, ce favorizează multiplicarea bacteriană. Rozaceea este favorizată şi de creşterea temperaturii zonei acoperite de mască. În cazul acestor afecţiuni este necesar un consult dermatologic, respectiv un tratament de specialitate.
