Corpul uman produce bilirubină când descompune celulele roșii, iar ficatul o procesează și contribuie la excreția (eliminarea) ei. Bilirubina procesată de ficat se numește bilirubină directă sau conjugată, spre deosebire de cea indirectă, care nu a fost încă procesată. Nivelurile ridicate de bilirubină directă la adulți pot avea mai multe cauze: boli ale ficatului, pancreatită, anumite forme de cancer și alte probleme de sănătate.
Ce este bilirubina directă?
Bilirubina e o substanță galben-portocalie din sânge care se formează după descompunerea eritrocitelor (celulele sau globulele roșii) și circulă prin ficat, bilă și tractul digestiv înainte să fie excretată. Ficatul preia bilirubina din sânge și îi schimbă compoziția chimică, astfel încât să poată fi excretată sub formă de bilă, prin defecare.
Dacă nivelurile de bilirubină directă sunt mai mari decât în mod normal e un semn că globulele roșii din sânge se descompun cu o viteză neobișnuită sau că ficatul nu reușește să curețe în mod corespunzător bilirubina din sânge. Această problemă de sănătate se numește hiperbilirubinemie și presupune o acumulare excesivă de bilirubină directă.
Bilirubina directă versus bilirubina indirectă
Bilirubina care urmează să fie procesată de ficat este indirectă sau neconjugată, ceea ce înseamnă că nu e dizolvabilă în apă. Se atașează de o proteină din sânge numită albumină ca să ajungă la ficat. Acesta o desprinde de albumină și o atașează de o moleculă de zahăr, ca să devină solubilă în apă. După acest proces, bilirubina se amestecă cu bila și circulă prin intestine.
Bilirubina directă sau conjugată e bilirubina pe care ficatul a procesat-o deja. I se spune directă pentru că poate fi măsurată direct. Bilirubina indirectă nu poate fi măsurată direct. Se măsoară prin scăderea cantității de bilirubină directă din valoarea totală a bilirubinei din organism.
Care sunt cauzele pentru nivelurile ridicate de bilirubină directă?
Cauzele creșterii cantității de bilirubină directă din organism includ:
- viruși precum hepatita A;
- consumul excesiv de alcool;
- ciroza;
- supradoza de anumite medicamente precum paracetamolul;
- bolile autoimune, în care sistemul imunitar are o problemă și atacă în mod greșit celulele corpului, în loc să le atace pe cele care cauzează o anumită boală
- sindromul Gilbert, o boală care încetinește procesul de eliminare a bilirubinei din corp
- contraceptivele orale;
- anumite antibiotice precum amoxicilina și ciprofloxacinul;
- lipsa anumitor bacterii digestive la nou-născuți, motiv pentru care aceștia dezvoltă icter.
Cum știți dacă aveți un nivel crescut de bilirubină directă?
Acumularea excesivă de bilirubină directă poate cauza icter. Simptomele icterului includ:
- îngălbenirea pielii și a albului ochilor;
- urină de culoare închisă, până spre maroniu;
- scaun de culoare palidă, dacă sursa problemei e ficatul;
- prurit (mâncărimi ale pielii).
Pe lângă icter, pot apărea și alte simptome legate de cauzele cantității mari de bilirubină directă, precum anemia sau boli ale ficatului. Aceste simptome includ:
- balonarea;
- pierderea apetitului;
- pierderea în greutate;
- migrene;
- oboseală extremă;
- stări de confuzie;
- greață.
Ce nivel de bilirubină reprezintă un motiv de îngrijorare?
Părerile experților pe subiect sunt ușor diferite, dar, în general, un nivel normal de bilirubină totală se situează între 0,2 și 1,2 miligrame per decilitru. Un nivel normal de bilirubină directă ar trebui să fie sub 0,3 mg/dl. De obicei, bărbații tind să aibă niveluri de bilirubină directă mai mari decât femeile. La copii și tinerii până în 18 ani, nivelul normal de bilirubină totală ar trebui să fie sub 1 mg/dl, dar la bebeluși, nivelurile normale de bilirubină pot ajunge până la 12 mg/dl.
Riscurile nivelurilor crescute de bilirubină directă sunt diferite la adulți față de copii. Creierele adulților nu sunt la fel de vulnerabile, iar adulții nu au de obicei niveluri atât de mari de bilirubină directă. Nou-născuții produc bilirubină mai rapid decât adulții, iar ficatul lor o procesează mult mai lent. Bebelușii pot avea niveluri ridicate de bilirubină directă din mai multe cauze, printre care nașterea prematură, nepotrivirea între grupa de sânge a bebelușului și cea a părintelui sau reacții la anumite substanțe din laptele matern.
Cum se tratează nivelurile ridicate de bilirubină directă?
În cazul nou-născuților, tratamentul standard e fototerapia. Medicul plasează bebelușul sub o lampă care emite lumină fluorescentă albă sau din spectrul albastru. Lumina ajută la descompunerea bilirubinei într-o formă solubilă în apă, astfel încât corpul o poate excreta fără să mai fie nevoie să o proceseze ficatul. Acest tratament împiedică bilirubina indirectă să se depoziteze în țesutul din creierul nou-născutului.
În cazul adulților, nivelurile de bilirubină directă vor scădea dacă pacientul tratează problema de sănătate care le-a declanșat creșterea. Cauzele pot fi diverse și tratamentul se stabilește împreună cu medicul. Dacă problema a fost cauzată de un tratament medicamentos pe care îl urma pacientul, acestuia i se poate recomanda să schimbe tratamentul. În cazurile severe de anemie hemolitică, se recomandă o transfuzie de sânge ca să înlocuiască globulele roșii afectate și să reducă nivelurile de bilirubină directă.
Ca sfat general cu privire la nivelurile de bilirubină directă, ajută foarte mult să reducem stresul provocat ficatului prin eliminarea alcoolului, a fumatului și a drogurilor și menținerea unei diete echilibrate.
Foto: shutterstock.com
