Nevralgia intercostală se caracterizează printr-o durere neuropată, cu caracter radiant, ascuțită, și poate fi asociată cu paresteziile (amorțeală, furnicături). Această durere poate apărea mai ales din cauza faptului că nervii intercostali sunt inflamați sau lezați de-a lungul traseului, având fie un caracter periodic, fie unul constant. Simptomele asociate cu nevralgia intercostală sunt ușor de tradus și observat, fiind de obicei de natură senzorială. În cazuri mai severe, poate fi afectată și funcția motorii. Există mai multe mecanisme fiziopatologice care stau la baza patologiei, dar căile de transmitere ale durerii sunt aceleași, ducând astfel la abordări terapeutice similare.
Nevralgia intercostală se diagnostichează deseori la persoane care suferă de dureri localizate la nivelul coastelor, pieptului sau abdomenului superior. Afecțiunea intră în domeniul de expertiză al medicului neurolog care va identifica agentul etiologic și va elabora un protocol terapeutic, în vederea ameliorării durerii. Ca urmare a iritării nervilor somatosenzoriali (din cauza leziunii, inflamației, comprimării), persoana va resimți dureri localizate îndeosebi în zona toracică, unde se găsesc și coastele, precum și în zona pieptului. Sistemul nervos somatosenzorial este cel care căi nervoase și receptori paraleli pentru senzațiile de temperatură, poziție, mișcare și durere.
Nevralgia intercostală – ce este
Termenul de „nevralgie intercostală” s-ar traduce, conform etimologiei, prin durere de origine nervoasă, localizată la nivelul coastelor. Este un termen generic care se folosește pentru a defini mai multe procese patologice distincte care implică în special durerea. Conform specialiștilor, mare parte dintre persoanele care acuză dureri toracice au nevralgie intercostală, pe lângă un procent semnificativ de persoane care acuză nevralgie intercostală post-chirurgicală, precum și din cauza reactivării virusului varicelo-zosterian, durere idiopatică sau neoplazică. Cauzele ce pot duce la nevralgie intercostală sunt variabile, dar există anumite afecțiuni mult mai comune.
Nevralgie intercostală – cauze și factori de risc
Există o mare varietate de mecanisme diferite care pot provoca leziuni directe sau indirecte ale nervilor intercostali, ducând la procese inflamatorii. Conform specialiștilor, cele mai frecvente și bine documentate cauze care duc la nevralgie intercostală sunt:
- toracotomia – deschiderea pe cale chirurgicală a cavității toracice, care poate provoca așa-zisul sindrom de durere posttoracotomie;
- reactivarea infecției cu virusul varicelo-zosterian – nevralgie postherpetică.
Cu toate acestea, există și alte etiologii mai puțin frecvente pentru nevralgia intercostală, printre care se regăsesc și:
- leziunile traumatice la nivelul peretelui toracic;
- leziunile iatrogene (după inserția unui tub toracic, după o procedură chirurgicală cum este cazul masectomiei sau alte intervenții chirurgicale de sân);
- compresia anatomică (ca urmare a creșterii în volum a anumitor organe);
- sarcina;
- etiologii inflamatorii, reactive, infecțioase sau neoplazice;
- întinderea sau contractura unui mușchi localizat la nivelul toracelui, spatelui, umerilor;
- sindromul de compresiune a nervului cutanat anterior (ACNES).
Uneori, nevralgia intercostală nu are o cauză clară, care poate fi identificată de către medic. În această situație, diagnosticul pus este de nevralgie intercostală idiopatică.
Expunerea la anumiți factori de risc poate crește riscul de a dezvolta nevralgie intercostală, dar și de exacerbare a durerilor:
- efortul fizic intens (ridicare de greutăți, antrenamente de tip HIIT);
- infecțiile cu virusul varicelo-zosterian;
- traumatismele mecanice care pot cauza lezarea nervilor intercostali sau a coastelor;
- existența unor inflamații sistemice, cum este cazul artritei inflamatorii;
- practicarea sporturilor de contact și a celor care implică viteză, sprint.
Cu toate acestea, cea mai mare parte dintre pacienții cu nevralgie intercostală sunt diagnosticați fie cu sindromul durerii posttoracotomice, fie cu nevralgie postherpetică. Acestora li se mai pot adăuga și cazurile de nevralgie intercostală cauzată de leziuni mecanice, contracturi musculare, și sindromul de compresiune a nervului cutanat anterior (îndeosebi la copii).
Nevralgie intercostală – simptome
Nevralgia intercostală, după cum și denumirea o spune, se manifestă în primul rând prin durere. Cu toate acestea, durerea din nevralgie intercostală se manifestă într-un anumit mod, putând fi:
- la nivelul coastelor;
- în partea superioară a pieptului;
- în partea superioară a spatelui;
- poate iradia, avea caracter sporadic sau constant (în cazuri mai rare).
- se poate simți ca o arsură, ca o senzație de înjunghiere sau poate fi ascuțită;
De asemenea, frecvent durerea se poate exacerba prin tuse, strănut sau chiar în timpul inspirului profund. Persoanele cu nevralgie intercostală nu pot depune prea mult efort, deoarece durerea afectează rezistența la efort și poate limita mișcările obișnuite. Alte simptome ce pot fi resimțite în nevralgia intercostală, însă în cazuri relativ mai rare, sunt:
- febră;
- parestezii (amorțeală, furnicături);
- dureri la nivel brațelor, umerilor și spatelui, cu limitarea mobilității.
Este esențial consultul rapid al medicului de specialitate, pentru a se identifica agentul etiologic al nevralgiei intercostale. În special dacă este vorba despre reactivarea infecției virale, terapia este esențială pentru a se preveni apariția posibilelor complicații asociate.
Nevralgie intercostală – diagnostic
În cazuri ușoare de nevralgie intercostală, diagnosticul se poate baza exclusiv pe examenul fizic al pacientului și pe anamneză. Cu toate acestea, în cazuri mai avansate, pot fi necesare și testele de imagistică, cum ar fi radiografia toracică, CT-ul, în cadrul cărora se pot observa compresiile sau transecțiile cauzate de o coastă ruptă sau de un corp străin. În cazul în care se știe faptul că pacientul a avut o toracotomie în vederea îndepărtării unei tumori, durerea toracică poate fi atât rezultatul durerii postchirurgicale, cât și un semn de recidivă a cancerului și de metastaze. Într-o astfel de situație, se recomandă tomografia computerizată sau RMN-ul.
Nevralgie intercostală – tratament și remedii
Având în vedere faptul că nevralgia intercostală se poate datora unei game variate de agenți și factori, există considerente diferite în ceea ce privește tratamentul. Cu toate acestea, tratamentul pentru nevralgia intercostală este similar în aproximativ toate cazurile, și poate presupune:
- tratament care vizează evitarea factorilor declanșatori: de exemplu, dacă durerea apare din cauza tusei cronice, poate fi prescris un antitusiv;
- optimizarea strategiilor preventive și atenuarea etiologiilor instigatoare: spre exemplu, dat fiind faptul că nevralgia intercostală apare frecvent după toracotomie, este important ca de la bun început să se stabilească un plan preventiv de către echipa medicală;
- blocarea nervilor intercostali (injecții cu anestezic local);
- administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, anticonvulsivante;
- medicamente cu administrare topică (capsaicină, lidocaină transdermică);
- stimularea electrică transcutanată a nervilor (doar în cazul în care localizarea și examinarea nu prezintă contraindicații);
- în cazuri de durere cronică se administrează antidepresive triciclice, precum și inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei;
- ablația prin radiofrecvență;
- terapie ocupațională și fizică, cognitivă și comportamentală, de relaxare.
Opțiuni mai invazive sunt reprezentate de neurectomia chirurgicală, rizotomia dorsală, precum și ganglionectomia senzorială a nervilor intercostali corespunzători. În mod uzual, acestea sunt metode la care se apelează în ultimă instanță, din cauza ireversibilității deficitelor senzoriale și neurologice, combinate cu eficacitatea imprevizibilă a intervenției, respectiv cu posibilitatea și riscul ca pacientul să dezvolte disestezii (perturbarea percepției senzațiilor).
Nevralgia intercostală – complicații
Nevralgia intercostală poate duce la apariția mai multor complicații, cea mai semnificativă fiind datorată faptului acutizarea are un efect negativ asupra mecanicii respiratorii. Acest obstacol ar putea fi un factor care contribuie semnificativ la incidența mortalității în rândul vârstnicilor, în special la pacienții care au trecut prin intervenții chirurgicale sau la cei imunocompromiși, care prezintă multiple comorbidități. De asemenea, durerea cronică are implicații asupra sănătății și integrității fizice, cât și psihice, reprezentând o provocare a gestionării afecțiunii. De asemenea, anumite opțiuni de tratament nu sunt lipsite de riscuri asociate.
Analgezia epidurală, o opțiune viabilă de tratament, implică riscul de leziune a măduvei, dar și puncție durală involuntară, simpatectomie, hipotensiune, greață și vărsături, retenție urinară și infecție, sângerare, printre multe altele. Tehnicile care presupun intervenții regionale implică o gamă variată de riscuri, printre care leziuni ale nervilor sau ale structurilor din jur. Tratamentele farmacologice au efecte secundare cunoscute, precum și posibilitatea de a reacționa cu anumite tipuri de medicamente. Opioidele prezintă riscul de dependență și detresă respiratorie. Acestea sunt complicațiile care, în general, ridică provocări în gestionarea nevralgiei intercostale.
