Oreionul este o afectiune care apare cu precadere la copii. Aceasta boala cauzeaza frecvent epidemii des intalnite in perioadele reci ale anului si la debutul primaverii. Oreionul, parotidita epidemica sau mumps, este o boala acuta infectioasa, cu un grad crescut de contagiozitate.
Este produs de virusul urlian si afecteaza cu predilectie tesutul glandelor si pe cel nervos. Acest virus evolueaza de obicei epidemic in comunitatile scolare, instalandu-se la varsta de 6-10 ani. Exista insa si cazuri rare in care sunt afectati copii cu varste sub 2 ani sau adultii.
Cum contactam virusul?
Sursa pentru oreion o reprezinta, in primul rand, bolnavii care au deja aceasta boala sau cei care prezinta o infectie cu virusul urlian, localizata in alte zone ale corpului. In preajma fiecarei persoane, in cazul unei interactiuni verbale, exista un spatiu de aproximativ 2 m in care sunt raspandite mici fractiuni de saliva, imperceptibile cu ochiul liber. Aceste fragmente se instaleaza pe mucoasa respiratorie a interlocutorului. Daca provin de la o persoana care are o infectie cu virusul urlian, trecerea in sange in timp foarte scurt provoaca imbolnavirea, fie ca vorbim de localizarea la nivelul unor glande, fie ca vorbim de sistemul nervos.
Boala poate sa revina
In mod normal, dupa contactarea bolii, organismul capata imunitate. Totusi, in cazuri exceptionale, un episod de oreion in perioada copilariei nu garanteaza lipsa riscului unei alte imbolnaviri. Astfel de recidive ale infectiilor cu virusul urlian apar de obicei in momentul in care pacientul are o imunitate foarte scazuta.
Manifestarile apar dupa 17-21 de zile
Dupa ce un individ a intrat in contact cu o persoana purtatoare a virusului urlian, urmeaza o perioada de incubatie de aproximativ 17-21 de zile. Exista insa si cazuri exceptionale in care manifestarile bolii apar intre 8-10 zile sau 28-30 de zile. Adesea se manifesta in forma parotiditei, acea umflatura din spatele urechii. Se pot adauga sau nu si alte manifestari ale bolii, in functie de alte localizari ale virusului: la nivelul testicolului (orhita urliana), al pancreasului (pancreatita urliana), al ovarelor (ooforita urliana), al tiroidei (tiroidita urliana) sau al sistemului nervos central (meningita urliana, encefalita urliana si, foarte rar, mielita). Virusul urlian poate afecta fie temporar, fie definitiv auzul, provocand nevrita acustica.
Cum recunoastem oreionul
Manifestarile oreionului sunt cele care trimit de obicei la un control medical. Dupa perioada de incubatie apare febra, durerea permanenta la nivelul urechii, agravata de mestecarea alimentelor solide, sau chiar la inghitire. In cazul in care virusul urlian se localizeaza la nivelul testicolelor, acestea se inflameaza si devin dureroase.
Pancreatita urliana se manifesta prin durere intensa, dintr-o parte in alta a abdomenului, insotita de varsaturi si stari febrile. Afectarea ovarelor aduce durere la nivelul hipogastrului (zona ombilicala a abdomenului), cefalee, varsaturi si curbatura (dureri musculare, oboseala). In cazul afectarii nervoase apar starile febrile puternice. Tiroidita urliana aduce tumefiere si durere in zona tiroidei. Pentru oricare dintre aceste manifestari, consultati medicul!
Complicatiile pot fi grave
Oreionul este, de regula, o afectiune care nu ridica probleme, daca sunt respectate indicatiile medicului curant. In caz contrar, pot interveni complicatii grave: afectiuni ale inimii (miocardita si pericardita urliana, cazuri destul de rare), artrita, ce poate simula un reumatism articular acut, pneumonia interstitiala, afectiuni ale rinichilor (nefrita) si chiar anemii de tip hemolitic. In anumite cazuri, poate aparea surditatea temporara sau definitiva, si chiar diabetul.
Exista vaccin impotriva virusului urlian. Acesta se poate administra fie singur, fie in combinatie cu cel antirujeolic si antirubeolic. Administrarea imunoglobulinelor specifice si standard nu previne aparitia bolii.
Respectarea tratamentului reduce riscul complicatiilor
Tratarea oreionului implica repausul la pat, pe o perioada de 14 zile, fie acasa, fie la spital. Regimul alimentar nu sufera mari modificari. Iata cateva sfaturi:
In faza incipienta, cand parotida este tumefiata, consumati mai mult lichide sau alimente sub forma de pasta; Reduceti dulciurile, fainoasele si grasimile, deoarece pancreasul este afectat; Curatati permanent cavitatea bucala cu infuzie de musetel, la care se adauga o cantitate mica de bicarbonat de sodiu (un varf de cutit la un pahar); Aplicati comprese cu apa alcoolizata pe glandele parotide; au efect sedativ si antiinflamator. Restul manifestarilor sunt tratate simptomatic. Izolarea bolnavului, precum si dezinfectia continua previn raspandirea bolii. Aparitia complicatiilor necesita spitalizarea.
In cazul in care o persoana are o imunitate puternica, oreionul poate sa nu se instaleze. Sustinerea unui organism puternic se face printr-o dieta generala echilibrata, respectarea perioadelor de somn corespunzatoare varstei si mult sport.
Text: Dr. Ionel Camelia
Pol. M.A.I., C.M.D.T.A. Dr. N. Kretzulescu, Bucuresti
