Orice boala renala caracterizata printr-o atingere a glomerulilor (unitatile filtrante ale rinichiului).
Gomerulonefritele acute – Glomerulonefritele acute sunt, tngeneral, de origine infectioasa (cauzate de un streptococ), cel mai des consecutive unei angine netratate, mai rar unei infectii cutanate ca impetigo. Glomerulonefritele acute se manifesta printr-un sindrom nefritic caracterizat printr-o atingere renala care survine la 10-15 zile dupa angina: se dezvolta foarte rapid edeme ale pleoapelor, in regiunea lombara si la glezne; urina este inchisa la culoare si putina, continand sange si proteine, aparand si o hipertensiune arteriaia; exista uneori o insuficienta renala moderata. Tratamentul este cel al siptomelor: restrictii la aportul de apa si de saruri, administrarea de diuretice pentru disparitia edemelor. Atunci cand aceste masuri se dovedesc insuficiente, se recurge la un tratament cu medicamente hipotensoare. Vindecarea survine aproape intotdeauna in 10-15 zile fara a lasa sechele.
Glomerulonefritele cronice – Glomerulonefritele cronice pot fi primitive, fara cauza cunoscuta, sau secundare consecutive unor boli ca lupusul eritematos diseminat, purpura reumatoida, amiloza, diabetul, paludismul, sau actiunea unor medicamente ca sarurile biliare sau D-penicilamina. Glomerulonefritele cronice se traduc printr-o proteinurie (prezenta de proteine in urina) uneori foarte abundenta, care provoaca un sindrom nefrotic (aparitia de edeme). Acesta poate, in forma sa majora, sa duca la anasarca, edem generalizat care se dubleaza prin efuziuni pleurale si ascita (acumularea de lichid intre cele doua foite ale peritoneului). In grade variabile, toate glomerulonefritele cronice sunt susceptibile sa evolueze catre o insuficienta renala cronica. Atunci cand se manifesta printr-o simpla anomalie urinara, glomerulonefritele cronice nu justifica nici un tratament, dar ele trebuie supravegheate cu regularitate. In anumite varietati mai grave ale bolii, principalele medicamente utilizate sunt corticosteroizii intrebuintati singuri sau asociati cu imunosupresoarele. Tratamentul simptomelor se dovedeste intotdeauna necesar: regim strict fara sare, tratamentul hipertensiunii arteriale, ingrijirea in mediu specializat in caz de insuficienta renala cronica. Intr-un stadiu foarte evoluat, glomerulonefritele cronice necesita o dializa si, eventual, un transplant renal.
Sinonime: glomerulita, glomerulopatie, glomerulonefrita.
