Colica renală reprezintă un sindrom dureros lombar care debutează brusc și corespunde punerii în tensiune acută a cavităţilor intrarenale în amonte de un obstacol.
Colica renală – care sunt cauzele
- calculi renali;
- cheaguri de sânge;
- fragmente tumorale;
- cazeum (în tuberculoza renală);
- necroza papilară;
- traumatisme.
Colica renală – simptome și semne principale
Cel mai frecvent, colica renală este determinată de prezența calculilor renali. Atât timp cât calculii sunt imobili, pacientul rămâne asimptomatic sau prezintă ocazional dureri lombare nespecifice.
Cand se mobilizează un calcul renal și irită ureterul apare colica renală cu dureri colicative progresive în regiunea lombară sau flancuri. Durerea poate iradia spre organele genitale externe și fața interioară a coapsei – în calculi ureterali profund inserați. De asemenea, durerea poate apărea în urma unor trepidații, ingestii de lichide în cantitate mare, a tratamentului diuretic sau fără o cauză aparentă. Durata variază de la câteva minute la câteva ore și se poate repeta dacă nu se înlătură cauza.
Semnele vezicale ale colicii renale
• Hematuria (prezența de sânge în urină) în peste 70% din cazuri;
• Disurie (durere la urinare);
• Poliurie (pacientul urinează des);
• Tenesme vezicale (senzația de urinare incompletă).
Semnele generale sunt:
• Bolnavul este palid, transpirat, agitat, căutând o poziție antalgică (prin care să reducă intensitatea durerii);
• Starea febrilă demonstrează apariția infecției urinare supraadaugate, favorizată de încetinirea circulației sângelui la nivel renal. Apariția infecției reprezintă un element de mare risc, colica renală devenind astfel un caz de urgență urologică.
Semne digestive (nu apar în toate cazurile):
- meteorism abdominal (balonare);
- grețuri, vărsături.
Ce măsuri trebuie să luați în caz de colică renală?
Deoarece colica renală poate dura de la câteva minute la câteva ore, puteți încerca acasă, dacă sunteți la prima manifestare de acest gen, să înlăturați durerea. Primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să limitați consumul de lichide pe perioada crizei dureroase. Puteți încerca să înlăturați durerea cu analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene, antispastice – neurotrope anticolinergice.
Însă, de cele mai multe ori, durerea nu cedează la administrarea orală a acestor medicamente și atunci este necesară prezentarea la spital, unde se vor administra aceste medicamente pe cale intravenousa și/sau intramusculară. După ce criza dureroasă a trecut, se începe rehidratarea (2,5 – 3 litri zilnic) pentru prevenirea formării de noi calculi.
Prevenirea altor crize renale
Frecvența recidivelor este de 50-70%, de aceea este necesar să aveți în vedere câteva măsuri de prevenire a eventualelor noi crize. Acestea sunt stabilite în funcție de compoziția calculului:
- Adoptați o dietă cu un aport bogat de lichide, dieta hipoproteică (săracă în carne, pește, ouă);
- Dacă este cazul, urmați un regim sărac în oxalati sau purine (de exemplu, se ține un regim vegetarian).
După prezentarea la serviciul de urgență este recomandată spitalizarea în următoarele cazuri:
1. Pacienții la care persistă voma sau prezintă simptome de ocluzie intestinală (care poate apărea în urma meteorismului abdominal accentuat);
2. Atunci când coexistă și pielonefrită (inflamație a rinichiului și a bazinetului);
3. Atunci când durerea persistă peste 2-3 zile și sugerează prezența obstrucției urinare;
4. Alterarea probelor funcționale renale;
5. Colică renală însoțită de febră înaltă.
