Milia sau punctele de grăsime: cauze, simptome, opțiuni de tratament și prevenție

Milia, numite și puncte de grăsime, sunt de fapt mici chisturi albe, localizate subepidermic sau pe suprafața pielii. Se prezintă frecvent sub formă de papule mici albe, ferme, sunt benigne și, în mod obișnuit, tranzitorii (dispar de la sine). Aceste puncte de grăsime apar deseori la nivelul feței, dar pot fi prezente și în partea superioară a trunchiului, extremități, organele genitale (de cele mai multe ori la băieți, la nivelul prepuțului). Milia apare la aproximativ 50% dintre nou-născuții la termen și, din cauza lipsei de relevanță clinică, li se acordă puțină atenție. Progresia naturală a miliei este autolimitată și, de obicei, se rezolvă de la sine fără a lăsa cicatrici în urmă.

În funcție de cauza care stă la baza apariției acestor puncte de grăsime, se pot distinge 2 tipuri de milia: forma primară și forma secundară.

Forma primară se mai numește milia congenitală, deoarece apare spontan și este prezentă încă de la naștere. Nou-născuții pot prezenta chisturile albicioase la nivelul nasului, scalpului, pleoapelor, obrajilor, marginea gingiei (noduli Bohn) și bolta palatină (perle Epstein). Forma primară mai poate apărea în asociere cu anumite tulburări genetice cutanate moștenite.

Milia secundară poate avea la bază o gamă variată de cauze: de la anumite patologii ale pielii, tratamente medicamentoase, până la traumatisme cutanate.

Milia – cauze și factori de risc

În principal, milia primară se consideră că provine din zona sebacee a foliculului de păr. Pe de altă parte, forma secundară se crede că ia naștere mai degrabă din canalele glandelor ecrine sau sebacee, iar în unele cazuri din epiderma de deasupra acestora. După cum am, există două tipuri principale ale acestei afecțiuni, iar etiologia diferă în funcție de tipul caracteristic.

Milia primară

• congenitală (40-50% dintre nou-născuți prezintă astfel de chisturi pe suprafața corpului);
• forma primară benignă a copiilor și adulților;
• forma „en plaque” (în plăci);
• forma grupată în noduli;
• forma eruptivă multiplă;
• forma asociată anumitor tulburări genetice cutanate, cum ar fi: sindromul Rombo și atrichia cu leziuni papulare, sindromul Bazex-Dupré-Christol, sindromul Brooke-Spiegler, porfiria ereditară, epidermoliza buloasă, sindromul oro-facio-digital de tip 1 și altele.

Milia secundară

• asociată anumitor afecțiuni: pemfigoidul bulos, herpes zoster, dermatita de contact, lupusul eritematos bulos, sindromul Sweet, sifilisul congenital precoce, lichenul scleros, sindromul Stevens-Johnson, dermatita herpetiformă, lepra, leishmanioza, lichenul plan sau amiloidoza buloasă;
• secundară anumitor tratamente medicamentoase: steroizi topici, benoxaprofen, steroizi sau penicilină, antiinflamatoare nesteroidiene administrate periodic;
• secundară traumelor: arsuri de gradul II, dermabraziune, radioterapie, expunere la soare și peeling chimic, grefe de piele, terapie ablativă cu laser, reacție la anumite substanțe care se găsesc în produsele cosmetice și de îngrijire folosite.

Rezervă online și ridică Rilastil Daily Care cremă exfoliantă pentru ten din cea mai apropiată farmacie Catena. Produsul acționează ca un scrub delicat ce curăță și catifelează tenul. Datorită conținutului de pudră din semințe de caise, esteri din jojoba si glucomannan, îmbunătățește textura pielii si augmenteaza impactul tratamentelor aplicate ulterior.

Milia congenitală primară este atât de frecventă încât poate fi unii specialiști consideră că ar fi, de fapt, o „variație a normalului” (aproximativ 50% dintre nou-născuții la termen au puncte de grăsime). Cu toate acestea, milia poate apărea mai târziu la nou-născuții prematuri. Chiar dacă tipurile secundare apar fără diferențe semnificative rasiale și sexuale, s-a observat că leziunile de milia „en plaque” sunt mai frecvente în rândul femeilor. Deși milia poate apărea oricând, la orice vârstă, cea mai frecventă formă este milia primară congenitală, întâlnită la nou-născuți la termen. Nu ridică niciun fel de problemă medicală, întrucât deseori sunt tranzitorii și dispar.

Milia (puncte de grăsime) – simptome și manifestări

Aceste puncte de grăsime sunt evidente, în special la naștere (forma congenitală primară), când nou-născutul prezintă mici chisturi albe-gălbui pe suprafața pielii (mai ales pe nas, uneori chiar în jurul acestuia, pe frunte sau la nivelul pleoapelor). În afară de aspectul tipic, milia nu va duce la alte simptome. De obicei, se rezolvă spontan în primele luni de viață. Aceste papule mici, de culoare albă până la galbenă, tind să aibă un diametru mai mic de 3 milimetri și iau forma tipică a unei cupole netede. Leziunile pot fi solitare, izolate, sau pot fi multigrupate. Nasul este locul în care apar cel mai des punctele de grăsime, dar în câteva luni de la naștere vor dispărea.

Milia dobândită (secundară) afectează de obicei copiii mai mari și adulții. Deseori se certifică, de asemenea, un istoric anterior de traumă, expunere la factori de risc sau boală de piele. Acest tip de milia, în lipsa tratamentului, rareori se rezolvă spontan:

• forma benignă dobândită a copiilor și adulților: se dezvoltă spontan și se prezintă cu puncte de grăsime la nivelul pleoapelor, obrajilor, frunții și zonei genitale;
• forma „en plaque”: se manifestă sub forma unei plăci eritematoase acoperită cu numeroase puncte de grăsime, de obicei în spatele urechilor sau la nivelul obrajilor (placa eritematoasă poate atinge chiar câțiva centimetri în dimensiune);
• milia eruptivă multiplă: apare brusc, dezvoltându-se în câteva săptămâni sau luni, de obicei sporadic, cu puncte de grăsime în partea superioară a brațelor și abdomenului. Uzual, apare și pruritul intens;
• în asociere cu diferite afecțiuni de piele, milia este însoțită de simptomele subiacente.

Afecțiunea nu este contagioasă, așadar nu poate fi răspândită de la o persoană la alta. Cu toate acestea, mai ales în cazurile în care milia este extinsă semnificativ, poate apărea o stigmatizare socială a persoanei, deseori autoindusă. Aspectul inestetic poate duce la scăderea calității vieții și, astfel, la probleme de anxietate și izolare.

Milia – opțiuni de tratament

Milia congenitală nu necesită niciun fel de tratament de specialitate, întrucât aceste leziuni tind să se rezolve spontan, de la sine, în câteva luni de la naștere. Celelalte forme de milia primară, împreună cu formele secundare, doar în anumite cazuri se rezolvă de la sine. Drept urmare, pot fi tratate prin intervenții chirurgicale simple și minimum invazive, cum ar fi peeling-ul chimic controlat, ablația cu laser, crioterapie, diatermie. Uneori, o simplă incizie asupra chistului cu o aplicare ulterioară a unei presiuni ajută la evacuarea conținutului acesta și, astfel, dispariția sa. Alte opțiuni de tratament în caz de milia includ:

• aplicarea de retinoizi topici;
• electrodesicarea;
• electrocauterizarea;
• dermabraziune.

În afara considerentelor estetice, nu există niciun alt motiv pentru care tratamentul ar fi necesar. Dacă apariția punctelor de grăsime se asociază unor boli de piele dobândite sau unor afecțiuni ereditare, tratamentul este mult mai complex și ar trebui să aibă în vedere patologia de bază. În cele mai multe cazuri, prezența punctelor de grăsime este irelevantă prin comparație cu diferite simptome asociate afecțiunii dermatologice subiacente. De exemplu, epidermoliza buloasă nu doar că este o afecțiune deosebit de violentă, care în momentul de față nu dispune de tratament viabil, ci se prezintă cu simptome mult mai grave decât simpla apariție a punctelor de grăsime.

Milia – sfaturi pentru prevenție

De cele mai multe ori, aceste chisturi cu grăsime apar sporadic, dar se rezolvă de la sine. Totuși, pentru a reduce riscul apariției lor, se recomandă:

• spălarea feței cu produse de curățare blânde, care nu irită pielea;
• exfolierea săptămânală a pielii, cu produse de exfoliere care nu irită pielea;
• hidratarea zilnică a pielii cu o cremă hidratantă non-comedogenică (nu blochează porii);
• evitarea produselor de machiaj grele, uleioase, care pot înfunda pielii;
• îndepărtarea machiajului de fiecare dată înainte de culcare;
• aplicarea cremelor cu factor de protecție solară;
• nu se recomandă încercarea de a elimina punctele de grăsime la domiciliu, întrucât se poate ajunge la cicatrici permanente;
• asigurarea unei diete echilibrate și sănătoase, bogate în vitamine și minerale, și hidratarea optimă.

Diagnosticul diferențial principal al acestei afecțiuni este hiperplazia sebacee, care se manifestă prin papule grupate, de culoare alb-gălbuie, în jurul buzei superioare și nasului. Similar miliilor congenitale, hiperplazia sebacee este mai puțin frecventă la nou-născuții prematuri. Calcinoza idiopatică, acneea comedoniană și verucile plate pot semăna cu diferite forme ale afecțiunii.

foto: shutterstock.com