Mielofibroza este o afecțiune rară și cronică a sângelui care afectează capacitatea măduvei osoase de a produce celule sangvine sănătoase. Aceasta este caracterizată de înlocuirea măduvei osoase cu țesut cicatricial. Mielofibroza poate duce la o serie de simptome și complicații.
Mielofibroza. Cauze
Mecanismele exacte care duc la dezvoltarea mielofibrozei nu sunt pe deplin înțelese, însă mai mulți factori au fost identificați ca potențiali declanșatori. Iată care sunt aceștia:
1. Mutațiile genetice. În multe cazuri, mielofibroza este legată de mutații genetice dobândite la nivelul celulelor stem hematopoietice, responsabile de producerea celulelor sangvine.
2. Tulburările măduvei osoase. Mielofibroza se poate dezvolta ca o evoluție a altor afecţiuni medicale, precum policitemia vera (producția excesivă de globule roșii) și trombocitemia esențială (supraproducția de trombocite). În timp, aceste afecțiuni se pot transforma în mielofibroză.
3. Cauza idiopatică. În unele cazuri, mielofibroza poate apărea spontan. Deși cauza este necunoscută, se crede că implică o combinație de factori genetici și de mediu.
4. Expunerea la factori de mediu. Anumiți factori de mediu pot fi potențiali contribuitori la dezvoltarea mielofibrozei. Expunerea prelungită la radiații ionizante, cum ar fi cele provenite din radioterapie sau accidente nucleare, a fost asociată cu un risc crescut de mielofibroză. În plus, expunerea la anumite substanțe chimice și toxine, cum ar fi benzenul și alți solvenți industriali, poate juca, de asemenea, un rol semnificativ.
5. Procesele inflamatorii. Infecțiile cronice, tulburările autoimune și anumite afecțiuni inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă, au fost asociate cu un risc crescut de apariție a mielofibrozei.
6. Alți factori. Deși există cu o frecvență mai scăzută, există și alți factori care pot contribui la dezvoltarea mielofibrozei. Aceștia includ infecții virale, cum ar fi hepatita C și virusul imunodeficienței umane (HIV), dar și unele sindroame genetice rare.
Deși acești factori sunt asociați cu mielofibroza, nu toate persoanele cu acești factori de risc vor dezvolta această afecțiune. Interacțiunea dintre predispoziția genetică și factorii declanșatori de mediu rămâne în cercetare.
Simptomele mielofibrozei
Dezvoltarea țesutului cicatricial fibros în măduva osoasă duce la apariția mai multor simptome, precum:
1. Oboseală. Oboseala persistentă și inexplicabilă este un simptom comun al mielofibrozei. Aceasta poate fi cauzată de anemie, o afecțiune în care există o scădere a numărului de celule roșii din sânge.
2. Respirație îngreunată. Anemia rezultată din mielofibroză poate duce la o capacitate redusă de transport al oxigenului în sânge, ceea ce duce la dificultăți de respirație, în special în timpul activităților fizice.
3. Vânătăi și sângerări ușoare. Mielofibroza poate provoca o scădere a numărului de trombocite, care sunt responsabile de coagularea sângelui. Ca urmare, persoanele cu mielofibroză pot prezenta vânătăi ușoare, sângerări la nivelul nasului și al gingiilor, dar și sângerări prelungite după răni minore.
4. Creșterea în dimensiuni a splinei. Una dintre caracteristicile distinctive ale mielofibrozei este mărirea splinei. Pe măsură ce măduva osoasă devine mai puțin capabilă să producă celule sangvine, splina încearcă să compenseze prin producerea mai multor celule sangvine. Acest lucru poate duce la mărirea splinei, care poate provoca durere sau disconfort în partea superioară stângă a abdomenului.
5. Disconfort abdominal. Mărirea ficatului sau a splinei poate provoca disconfort sau durere abdominală.
6. Scădere în greutate. Unele persoane cu mielofibroză pot observa o pierdere în greutate neintenționată din cauza unei combinații de factori, precum scăderea apetitului și creșterea consumului caloric.
7. Transpirații nocturne. Transpirația excesivă, în special în timpul nopții, este un simptom comun în mielofibroză. În plus, acestea pot perturba somnul și pot contribui la apariția oboselii.
8. Dureri osoase. Mielofibroza poate provoca dureri osoase, în special la nivelul oaselor lungi, al coastelor și al spatelui. Această durere se poate datora expansiunii țesutului fibros din măduva osoasă.
9. Febră și infecții. Globulele albe sangvine au un rol foarte important în imunitate și luptă împotriva infecțiilor. Persoanele cu mielofibroză pot avea un risc crescut de a dezvolta infecții din cauza anomaliilor din globulele albe din sânge.
De reţinut!
Trebuie reținut faptul că aceste simptome pot varia de la o persoană la alta, iar unele persoane pot prezenta și alte simptome. Dacă bănuiți că ați putea avea mielofibroză sau vă confruntați cu orice simptome îngrijorătoare, este important să discutați cu medicul pentru evaluare și diagnostic.
