În cazul sindromului de ochi uscat, glanda lacrimală nu secretă o cantitate corespunzătoare de lacrimi sau produce o cantitate normală, dar acestea fie se evaporă prea rapid, fie au o structură şi o compoziţie incorectă, care nu asigură o bună calitate a umidificării suprafeţei ochiului.
Este important ca suprafaţa oculară să fie permanent umidificată, pentru că ţesuturile suprafeţei oculare – conjunctiva şi corneea, precum şi faţa interioară a pleoapelor – au nevoie de „hrănire” cu anumiţi constituenţi din lacrimi, pentru a-şi păstra structura normală şi suprafaţa netedă şi lucioasă. Altfel, prin uscăciunea acestora, apar zone de discontinuitate a suprafeţei acestor ţesuturi, determinând simptome foarte neplăcute şi pierderea transparenţei corneei (keratite „Sicca”), cu afectarea vederii. Mai mult decât atât, creează şi „porţi de intrare” pentru microbi, ducând la blefarite, keratite infecţioase şi ulcere suprainfectate, cu prognostic de recuperare deseori rezervat.
Simptomele sindromului de ochi uscat
Simptomatologia şi gravitatea sindromului de ochi uscat variază de la forme uşoare – în care pacientul simte jenă oculară, uşoară iritaţie şi usturimi sau chiar senzaţia efectivă de uscăciune oculară -, la forme medii, în care se adaugă iritaţia oculară marcată, înroşirea ochiului, fotofobie, senzaţia de corp străin, o lăcrimare mai mult sau mai puţin abundentă (semn că ochii reacţionează, dar lacrimile nu sunt de calitate bună) până la forme severe, în care e afectată transparenţa corneei, cu scăderea vederii. Dar şi la forme foarte severe, în care uscăciunea e maximă, afectând troficitatea corneei, care poate ajunge până la eroziuni, ulceraţii, chiar perforarea acesteia.
Care sunt cauzele şi factorii favorizanţi?
Se cunosc factori favorizanţi precum: sexul feminin; vârsta peste 35-40 de ani; modificările endocrine legate de menopauză; modificările metabolice din diabet; anumite medicamente (antidepresive, antihipertensive, anticoncepţionale); fumatul; expunerea prelungită la fum de ţigară sau alţi poluanţi; aerul condiţionat; oboseala oculară cauzată de lucrul la computer sau de nepurtarea ochelarilor atunci când există recomandare ori de purtarea unor ochelari nepotriviţi.
O altă cauză o reprezintă purtarea lentilelor de contact, precum şi intervenţiile chirurgicale oculare care secţionează nervii corneei (operaţia Lasik, transplantul de cornee, chiar şi operaţia de cataractă). Formele severe au la bază afecţiuni primitiv oculare, de exemplu, lipsa de închidere completă a pleoapelor. Mai mult, ochiul uscat în forma lui cea mai redutabilă apare în general în boli autoimune (artrita reumatoidă, lupusul, cu extremele din sindroamele Sjogren, Stevens-Johnson etc.).
Tratament adaptat severităţii afecţiunii şi simptomelor
Tratamentul are la bază principiul umidificării abundente şi permanente a ochiului. Astfel, în formele uşoare şi medii este suficient să folosiţi lacrimi artificiale, pe care să le instilaţi (picuraţi) pe suprafaţa ochiului, cu o frecvenţă adaptată la intensitatea simptomelor. În forme mai severe, recomandăm lacrimile care au conţinut mai mare de hialuronat, trehaloză sau alţi excipienţi puternic hidratanţi.
Umectarea se poate face şi cu geluri şi unguente hidratante şi trofice, care se aplică mai ales seara, la culcare. Medicul oftalmolog este cel care decide ce tip de lacrimi sau geluri sunt mai potrivite pentru fiecare pacient.
În forme mai severe în care lacrimile artificiale nu ajută suficient, se pot implanta mici „dopuşoare” (punctal plugs) în orificiile din pleoapa inferioară pe unde se scurg în mod normal lacrimile, prin canalul lacrimo-nazal, spre nas; ideea ar fi de „astupare” a acestor orificii, determinând astfel remanenţa mai îndelungată a lacrimilor pe suprafaţa oculară. În cazurile severe, în care s-a produs şi opacifierea ireversibilă a corneei sau chiar perforarea ei, este necesar transplantul de cornee.
