Odata cu ziua de 1 iunie, vara si-a intrat in drepturi si din punct de vedere calendaristic! S-a dat startul la sezonul estival! Soarele, caldura, marea sunt trei ingrediente care pot fi cheia unei vacante reusite, dar care se pot dovedi periculoase pentru sanatate daca nu avem grija sau daca exageram! In acest numar al revistei Farmacia Ta vom reaminti principalele afectiuni legate de acest anotimp si de cum le putem preveni sau, eventual, trata.
Vom vorbi despre toxiinfectiile alimentare, care sunt o caracteristica a sezonului cald, insolatia si arsurile solare, iar la final vom face o scurta prezentare a conjunctivitelor infectioase.
TOXIINFECTIILE ALIMENTARE
Caldura favorizeaza multiplicarea bacteriilor patogene. Astfel, vara se inregistreaza cele mai multe cazuri de toxiinfectii alimentare. Acestea sunt boli infectioase acute, cu manifestari in principal digestive, aparute dupa ingestia de alimente care contin germeni patogeni si/sau toxinele lor in cantitate mare. Principalul mod de transmitere il reprezinta ingestia alimentelor alterate sau contaminate, boala mai putand fi declansata de consumul de apa nepotabila ca atare sau accidental – cu ocazia scaldatului, prin maini nespalate, vectori etc.
Alimentele implicate cel mai frecvent in transmiterea toxiinfectiilor alimentare sunt: ouale si preparatele din oua (creme, maioneze), carnea si preparatele din carne, lactatele, salatele. Principalii agenti patogeni incriminati sunt: Salmonella spp (60-70% din cazuri), care se gaseste in principal in carne, tocaturi, mezeluri, oua si preparate din oua si Staphilococcus aureus enterotoxigen (20-30% din cazuri) care se dezvolta in alimentele ce contin proteine si sare in cantitate mare, in special in branzeturi.
Cum se manifesta toxiinfectiile alimentare?
Manifestarile clinice apar in maximum 72 de ore dupa ingestia alimentului incriminat (2-3 ore pana la 2-3 zile, in functie de microb) si sunt reprezentate de urmatoarele semne si/sau simptome:
stare generala alterata; greata si varsaturi; scaune diareice; febra si cefalee (dureri de cap); dureri abdominale. Daca scaunele si varsaturile sunt frecvente si abundente si/sau aportul hidric este insuficient, se produce deshidratarea care poate fi de 3 grade (in functie de gravitate – usoara, medie si severa) si se caracterizeaza prin: senzatie de sete, tahicardie (frecventa cardiaca crescuta), scaderea tensiunii arteriale pana la colaps, diminuarea diurezei pana la anurie. Aparitia acestor semne si simptome necesita consult medical cat mai rapid pentru a preveni agravarea bolii si aparitia deshidratarii severe.
Metode de prevenire…
Masurile de prevenire a toxiinfectiilor alimentare au la baza principiile cunoscute sub numele de „Cele 10 reguli de aur pentru pregatirea corecta a alimentelor” stabilite de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si care sunt valabile indiferent de etiologia toxiinfectiei:
Alegerea unor alimente corect prelucrate, depozitate (evitarea consumarii alimentelor vandute pe strada, de tipul inghetata, prajituri, hamburgeri etc.); Consumarea alimentelor imediat dupa prepararea lor (evitarea prepararii alimentelor cu peste 3 ore inaintea consumului, mai ales cand nu se pot asigura conditiile de temperatura necesare pastrarii acestora); Prelucrarea termica corecta a alimentelor (gatirea la peste 70˚C); Depozitarea corecta a alimentelor (la temperaturi de 4-8˚C daca se vor consuma la mai mult de 3 ore de la preparare); Reincalzirea corecta a alimentelor gatite; Evitarea contactului intre alimentele neprelucrate termic si cele gatite; Pastrarea unei igiene personale corecte; Mentinerea unei igiene meticuloase a suprafetelor de gatit; Evitarea contactului alimentelor cu insecte, rozatoare, animale; Utilizarea numai a apei potabile la prepararea hranei (folosirea doar a surselor sigure de apa potabila pentru prepararea alimentelor si consumul uman; fierberea apei este obligatorie in cazul in care exista indoieli asupra calitatii surselor de apa)
… si de tratament
In cazul in care totusi ne imbolnavim, trebuie consultat medicul pentru a stabili atitudinea terapeutica. Ca principiu, tratamentul toxiinfectiilor alimentare consta in:
reechilibrare hidroelectrolitica (se face pe cale orala in deshidratarile usoare si medii si pe cale intravenoasa in deshidratarile severe sau atunci cand administrarea orala nu se poate practica – varsaturi incoercibile, intoleranta digestiva); tratament simptomatic (de exemplu: antiemetice pentru greata si varsaturi; nu se recomanda medicatia care incetineste tranzitul intestinal deoarece este incetinita si eliminarea bacteriilor si/sau toxinelor); regim dietetic (initial sunt recomandate: supa de zarzavat strecurata, orez fiert, paine prajita, suc de morcovi, branza dulce de vaca, biscuiti simpli etc., iar foarte rapid (24 – 48 ore) se introduc in alimentatie carnea fiarta, branza telemea, painea); tratament etiologic (se administreaza in formele severe sau potential severe si consta in antibioticoterapie).
INSOLATIA
Expunerea excesiva si neprotejata la soare poate determina aparitia uneia dintre urgentele medicale principale in sezonul estival – insolatia.
Insolatia consta in supraincalzirea organismului care nu mai poate sa isi scada prin metode proprii temperatura. Ca o consecinta directa are loc acumularea de lichid la nivelul creirului ducand la aparitia edemului cerebral, de aici decurgand si riscul vital.
Semnalul de alarma care ne arata ca s-a exagerat cu expunerea la radiatiile solare este instalarea senzatiei de epuizare care precede insolatia. Daca temperatura ambientala este ridicata, se transpira foarte mult si nu se consuma suficiente lichide pentru a inlocui pierderile de apa.
Semne clinice
Principalele semne clinice sunt febra (poate depasi 40,5˚C) si lipsa transpiratiei la care se adauga simptomatologia data de edemul cerebral: varsaturi (varsatura in jet care nu este insotita de greata – varsatura de tip central), cefalee, fotofobie (intoleranta la lumina), ameteli, frison, tulburari de vedere si echilibru, iar in final, alterarea starii generale, care poate merge pana la tulburari ale starii de constienta (confuzie, delir) si chiar la instalarea comei. Tegumentele sunt rosii, calde si uscate, inclusiv si la nivel axilar (subrat).
Masuri de prim ajutor
Masurile de prim ajutor care se aplica in aceste conditii sunt:
mutarea persoanei intr-un loc racoros, urmata de dezbracarea acesteia, astfel incat o suprafata cat mai mare de corp sa intre in contact direct cu aerul; scaderea temperaturii corporale se face prin pulverizarea de apa rece (dar nu extrem de rece) sau frictionarea usoara cu un burete imbibat in apa rece a intregului corp. Se mai pot aplica pachete de gheata pe abdomen, gat si in zona axilelor. Este important ca temperatura corporala sa scada la 39,1˚C intr-un timp cat mai scurt pentru a preveni aparitia complicatiilor ce pot fi severe; daca pacientul este constient si capabil sa inghita, i se vor administra lichide (1-2 litri) in primele 2 ore pentru a combate deshidratarea; sunt strict interzise: introducerea pacientului intr-o baie de gheata (risc de stop cardiorespirator), administrarea de aspirina sau paracetamol (acetaminofen) pentru a reduce temperatura; atitudinea cea mai corecta este prezentarea la camera de garda a unui spital de urgenta sau chemarea unei ambulante, mai ales daca pacientul face parte din grupa de risc (copii sau varstnici).
ARSURILE SOLARE
Un alt efect al abuzului de raze ultraviolete este arsura solara. Bronzul reprezinta o reactie de aparare a tegumentului la expunerea excesiva la radiatii solare. Cele mai expuse sunt persoanele care stau la plaja, dar si cei care lucreaza mult in aer liber – constructori, agricultori, marinari. Apa, nisipul sau iarba reflecta lumina si contribuie la intensificarea efectului. Arsura este o reactie fototoxica acuta si intarziata a tegumentului expus la soare fara protectie impotriva radiatiilor ultraviolete. Primul semn clinic il reprezinta inrosirea tegumentului, ce apare la cateva ore de la expunere si atinge maximul dupa sase ore, reactia intinzandu-se de-a lungul a 24 de ore. Acesta este unul dintre motivele pentru care de multe ori nu apreciem corect gradul arsurii solare si suntem tentati sa exageram. Eritemul intens este insotit uneori de edem si durere, si nu de putine ori de insolatie. In cazuri mai grave pot aparea flictene (basici) urmate de descuamarea tegumentului cu prurit (mancarime) intens.
Tratament
Tratamentul in cazul arsurilor solare consta in aplicarea de creme emoliente, hidratante, cu efect calmant si, bineinteles, in stoparea expunerii la soare. Totusi, cel mai bun tratament este preventia. Iata cateva sfaturi in acest sens:
Evitati expunerea la soare intre orele 11.00 – 17.00 (radiatiile UV au intensitate maxima); Folositi creme protectoare cu factor de protectie solara (SPF) minim 15 (mai mare pentru persoanele cu ten deschis); Evitati consumul de alcool; Hidratati-va corespunzator – peste 3-4 litri de lichide pe zi, de preferat apa plata, sucuri, ceaiuri; Se recomanda expunerea progresiva la soare, pigmentarea aparand treptat; Imbracamintea trebuie sa fie de culoare deschisa si din materiale naturale (de exemplu: bumbac), iar capul acoperit (sapca, palarie deschise la culoare). O mentiune speciala trebuie facuta pentru persoanele cu nevi pigmentati multipli (alunite), ce se gasesc pe zonele de expunere, acestia avand un risc crescut de melanom malign. Este de dorit sa se evite expunerea acestora la soare si consult dermatologic periodic.
CONJUNCTIVITELE INFECTIOASE
Conjunctivitele afecteaza in special copiii, vara fiind mai frecvente (mai ales cele provocate de virusuri – adenovirusuri). Inotul in ape contaminate sau folosirea prosoapelor in comun sunt conditii care favorizeaza transmiterea conjunctivitelor virale. Conjunctivita este o afectiune care se caracterizeaza prin inflamarea conjunctivei (membrana care captuseste o parte din globul ocular si interiorul pleoapelor). Tabloul clinic cuprinde: senzatie de durere si disconfort la nivelul ochiului sau senzatie de arsura, lacrimare excesiva, fotofobie (sensibilitate dureroasa la lumina). Secretia apoasa caracterizeaza conjunctivitele virale. Consultul oftalmologic este indicat pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului, existand mai multe afectiuni oculare cu simptome asemanatoare. Tratamentul este prescris de medicul specialist si consta in administrarea de picaturi cu antiseptice, uneori cu antibiotic pentru a preveni o suprainfectie bacteriana sau cand nu se poate stabili cu certitudine etiologia.
Dr. Alin Popescu
Medic specialist medicina sportiva
