Ca multe alte plante, menta le-a fost cunoscuta anticilor greci, romani si egipteni. Legenda spune ca zeul intunericului, Pluton, s-a indragostit nebuneste de frumoasa nimfa Mentha. Geloasa, sotia sa, zeita Persephona, a urmarit-o pe nefericita fata si a ingropat-o in pamant. Pluton, impresionat de suferinta nimfei, a transformat-o apoi in planta frumos mirositoare care ii poarta numele.
Sub denumirea de ”menta” sunt stranse mai multe varietati de astfel de plante, printre care cele mai cunoscute sunt Mentha piperita si Mentha spicata. Menta este o planta perena, rezistenta, care se raspandeste repede, imediat ce ati plantat-o intr-un colt de gradina si i-ati pus la dispozitie destul spatiu.
Partile aeriene ale mentei, recoltate in timpul infloririi, contin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele 1-2% ulei volatil cu compozitie chimica diferita in functie de provenienta. Principala componenta a uleiului volatil de menta este mentolul (pana la 70%), precum si mentone, mentofuran, a-pinen, felandren, limonen etc. Frunzele mai contin cantitati apreciabile de tanin, acizi organici, vitamina C, saruri minerale si substante antibiotice etc.
Actiune farmacodinamica
Menta este folosita inca din timpuri stravechi in special pentru imbunatatirea digestiei, in caz de tulburari gastro-intestinale si hepatobiliare insotite de meteorism, indigestie si stari de voma. Planta mai este benefica in colecistopatii, calculi biliari si in afectiuni cronice ale pancreasului.
Produce o usoara anestezie a mucoasei gastrice datorita mentolului, prin care se explica actiunea antiemetica si antiseptica, iar taninurile au actiune antidiareica. Stimuleaza secretia si functia biliara si hepatica, fiind coleretic-colagog si detoxifiant hepatic, datorita acizilor polifenolici si compusilor flavonoidici din frunze. Are o usoara actiune antifermentativa, dezinfectanta, indicata in tratamentul colitei fermentative, diareei, toxiinfectiilor alimentare. La cele de mai sus se mai adauga actiunea spasmolitica si carminativa. Cercetatorii italieni au descoperit ca, in urma fierberii frunzelor de menta, se elibereaza peste 12 compusi chimici instabili volatili, care inhiba centrii agresivitatii.
Utilizari terapeutice
In caz de afectiuni digestive, menta se foloseste sub forma de:
Infuzie – doza zilnica este de 15 g planta uscata, ceea ce inseamna echivalentul a trei cesti cu ceai de menta. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de frunze uscate care se lasa la infuzat 5-10 minute in 200-250 ml de apa fiarta. Se bea dupa mese, la temperatura camerei, in cantitati mici (poate fi folosita si la gravide ca antiemetic). Planta poate fi folisita ca atare sau in asociatie, deoarece intra in compozitia a numeroase ceaiuri medicinale: anticolitic, antidiareic, dietetic, gastric, hepatic nr. 2 etc.; Ulei volatil – 2-3 picaturi de 2-3 ori/zi (pe o bucatica de zahar sau paine) sau sub forma de capsule, in asociatie cu alti compusi (Carbocif, Boldocolin, Inhalant).
Capsulele cu menta sunt eficiente si in cazul starilor de oboseala asociata cu tremuraturi. Administrare: 1-2 capsule dupa mesele principale, nu mai mult de 10 zile.
Menta este recomandata si in caz de probleme respiratorii, in raceli, sinuzite, gripa, astm, bronsita sub forma de inhalatii, comprese, masaj pe piept. Inhalatiile se fac prin adaugarea de 10 picaturi de ulei volatil la 100 ml apa fierbinte sau in lampa de aromaterapie. Prin vaporizare si inspirare pe nas, mentolul si uleiul de menta prezinta o actiune antiinflamatoare la nivelul sinusurilor frontale si vasodilatatoare la nivelul mucoasei nazale. Are si actiune expectoranta.
Atentie!
Preparatele cu continut de mentol nu se vor administra sub forma de picaturi de nas sau badijonari ale mucoaselor copiilor mici, pana la 7 ani.
Un remediu impotriva oboselii
Menta este foarte utila in stari de oboseala mentala, stres, stari depresive. Desi efectul mentolilor asupra centrilor agresivitatii este direct si imediat, pentru a obtine o eficienta maxima este nevoie de o cura de minimum 12 zile. Felul in care trebuie urmata aceasta cura depinde in mare masura de varsta, sex si de tipologia emotionala.
Utilizari externe
In uz extern, planta este folosita in cazurile de astenie, dureri reumatice, raceli, migrene, sub forma de frectii si masaj (10 picaturi de ulei dizolvate in 100 ml alcool sau alta baza) sau bai (10-15 picaturi la o cada cu apa). Sub forma de masaj sau bai, menta este un excelent stimulent si tonic general. Ea alunga oboseala pe fond nervos si migrenele. Dupa o zi lunga si obositoare, o baie de picioare cu ulei de menta va face minuni. Uleiul de menta calmeaza durerile de cap si migrenele atunci cand este aplicat la tample si la ceafa. Acesta are si efect antibacterian, atunci cand este aplicat pe piele intr-o forma diluata pentru a nu produce iritare, in caz de pete, puncte negre si acnee. Atentie! Evitati intrarea uleiului in ochi.
Precautii
Pentru uleiul de menta se impun cateva precautii:
- capsulele cu ulei de menta sunt contraindicate in timpul sarcinii si alaptarii;
- pentru folosirea externa, uleiul de menta trebuie sa fie diluat;
- se folosesc pana la 30 de picaturi intr-o crema de ingrijire a corpului;
- uleiul de menta nu se foloseste pe pielea unui copil sau a unui bebelus;
- testati pe o suprafata mica de tegument pentru a vedea daca apar reactii adverse.
