Manganul (Mn) este un oligoelement esențial prezent în mod natural în multe alimente, însă se găsește disponibil și în suplimente cu mangan. Chiar dacă în organism se găsește într-o cantitate relativ mică, acest mineral este vital pentru funcționarea corespunzătoare a numeroase procese biologice, cum ar fi metabolismul macronutrienților. În vederea suplimentării orale cu mangan, este esențial să se facă diferența între formulele disponibile. De exemplu, oxidul de mangan nu se recomandă a fi administrat de către oameni, acesta fiind răspândit în mediul înconjurător sub formă de piroluzit, principalul minereu de mangan. Suplimentele orale sunt special formulate.
Concentrațiile normale de mangan în sânge variază între 4-15 µg/L, însă pot varia deosebit de mult de la o persoană la alta. Unele studii arată faptul că o concentrație plasmatică de mangan de doar 1,04 µg/L poate fi înregistrată la un adult aparent sănătos. Așadar, în momentul de față se consideră că înregistrarea concentrației acestui compus în sânge (analiza pentru mangan este denumită „manganemie”) nu relevă, în mod fidel, statusul manganului în organism. Chiar dacă manganul este prezent în cantități reduse în organism, joacă roluri important într-o gamă foarte variată de procese: metabolism, susține sănătatea oaselor, a sistemului nervos, coagularea.
Funcțiile biologice ale manganului
Manganul este un cofactor pentru multe enzime mangan-dependente, cum ar fi arginaza, dar și piruvat-carboxilaza, superoxid-dismutaza-manganică (MnSOD). Acestea joacă un rol deosebit de important în protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, neutralizând radicalii liberi de oxigen și azot care pot deteriora ADN-ului, provocând mutații, și alte componente celulare. De asemenea, aceste enzime mangan-dependente sunt implicate în metabolismul aminoacizilor și glucozei, carbohidraților și colesterolului. Manganul este implicat în formarea osului și susține funcția reproductivă, susține răspunsul imun și coagularea sângelui (alături de vitamina K).
Corpul uman conține aproximativ 10-20 miligrame de mangan, din care 25-40% se localizează în oase. Ficatul, pancreasul, rinichii și creierul conțin, de asemenea, mangan. Concentrațiile de mangan sunt menținute prin controlul adecvat al absorbției și excreției acestui oligoelement. În esență, mai mult de 90% din manganul absorbit este excretat prin bilă în materiile fecale, iar o cantitate foarte mică este reabsorbită. Foarte puțin este excretat în urină. Manganul este absorbit în intestinul subțire, iar după absorbție o parte rămâne liberă, dar cea mai mare parte se va lega de transferină, albumină și α-2-macroglobulină, fiind preluat de către ficat și alte țesuturi.
Beneficiile suplimentării cu mangan
Suplimentarea cu mangan ar trebui făcută doar la recomandările medicului. Acest oligoelement este implicat într-o gamă variată de procese biologice și, astfel, susține sănătatea organismului.
Susține sănătatea oaselor
Manganul contribuie la sănătatea oaselor prin implicarea sa în formarea și menținerea matricei osoase. Acest mineral ajută la sinteza colagenului, un component major al țesutului osos, și are potențialul de a susține activitatea enzimelor implicate în formarea cartilajului și osului. Multe studii arată că un aport adecvat de mangan este asociat cu o densitate minerală osoasă crescută, ceea ce reduce riscul de osteoporoză și fracturi, mai ales la femeile aflate la postmenopauză.
Implicat în metabolismul glucidelor și lipidelor
Manganul joacă un rol important în metabolismul energetic. Este un cofactor pentru numeroase enzime mangan-dependente, implicate în sinteza și degradarea carbohidraților (glucozofosfat-izomeraza, piruvat-carboxilaza). De asemenea, participă și la metabolismul grăsimilor, întrucât influențează biosinteza colesterolului (precursor pentru numeroși hormoni) și acizilor grași. Un metabolism sănătos este esențial pentru a menține echilibrul energetic al organismului și pentru a preveni diferite boli metabolice.
Activitate antioxidantă semnificativă
Enzima MnSOD este una dintre principalele sisteme de apărare antioxidantă – neutralizează și luptă împotriva radicalilor liberi și stresului oxidativ. Aceasta catalizează reacția de dismutare a radicalului superoxid (O2˙–) într-un radical mai puțin toxic, peroxidul de hidrogen (H2O2, care se mai numește și „apă oxigenată”), care ulterior este descompus în apă și oxigen sub acțiunea altor enzime antioxidante. Prin acest mecanism, manganul joacă rol în protejarea celulelor și a altor componente împotriva daunelor oxidative care pot duce la dezvoltarea unor boli cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare și cancerul.
Susține funcția cognitivă și nervoasă
Un aport adecvat de mangan susține sănătatea cognitivă, influențând în mod pozitiv învățarea, memoria, capacitatea de concentrare. Acest lucru se datorează faptului că manganul joacă roluri și în sinteza neurotransmițătorilor și metabolismul aminoacizilor care susțin funcția cerebrală. Totuși, excesul acestui element poate avea efecte neurotoxice, afectând funcția neurologică.
Susține vindecarea rănilor și repararea țesuturilor
Colagenul, proteina structurală majoră din piele, țesuturile conjunctive și țesutul osos, necesită mangan pentru sinteză. Prin urmare, un aport adecvat de mangan susține vindecarea mai rapidă a rănilor și repararea ulterioară a țesutului deteriorat, menținând astfel integritatea structurală a pielii și a altor organe.
Simptome asociate cu deficitul cu mangan
Deși este foarte rar, deficitul de mangan poate apărea mai ales în contextul unor diete deosebit de sărace în acest mineral sau în prezența unor tulburări de absorbție intestinală. Persoanele cu deficit de mangan ar putea prezenta următoarele:
Probleme osoase și articulare
Unul dintre primele semne ale deficitului de mangan este slăbirea oaselor și durerea articulară. În absența unui aport adecvat de mangan, formarea matricei osoase este deficitară și cu ușurință se poate ajunge la scăderea densității minerale osoase, ceea ce crește riscul de fracturi.
Tulburări metabolice
Deficitul de mangan poate perturba metabolismul carbohidraților și lipidelor, crescând și riscul de tulburări metabolice, inclusiv dislipidemii și anomalii ale glicemiei. Prin urmare, o persoană cu deficit poate fi predispusă la anumite afecțiuni precum sindromul metabolic, diabetul tip 2.
Probleme dermatologice și vindecarea deficitară a rănilor
Un aport insuficient de mangan poate afecta sinteza colagenului, ceea ce duce la o piele fragilă, predispusă la leziuni și la o capacitate redusă de vindecare a rănilor.
Complicații neurologice
Deși sunt cele mai rar raportate, acestea apar în special în cazul deficitului sever de mangan și se manifestă printr-o oboseală accentuată, probleme de memorie și coordonare.
Alte posibile simptome
Persoanele cu deficit de mangan par să prezinte și o toleranță redusă la glucoză și probleme de fertilitate. La copii, deficitul poate duce și la deficit de creștere.
Simptome asociate cu intoxicația cu mangan
Excesul de mangan, prin suplimentare zilnică, este foarte rar. Mai degrabă, ar putea fi vorba în special despre intoxicația cu mangan, prin suplimentare în doză unică cu o cantitate extrem de mare. Simptomele toxicității includ tulburări neurologice, similare cu boala Parkinson, precum și probleme respiratorii. Intoxicația cu mangan poate apărea și la persoane care, profesional se expun la oxidul de mangan. Persoanele cu afecțiuni hepatice și cu anemie feriprivă ar trebui să discute cu medicul înainte de a-și administra mangan. De asemenea, în contextul tratamentului pe bază de antibiotice, ar trebui urmate recomandările medicului specialist.
Doza zilnică recomandată de mangan
Doza zilnică recomandată de mangan variază în funcție de sex și vârstă, după cum urmează:
| Vârstă | Sex masculin | Sex feminin | Sarcină | Lactație |
| 0-6 luni | 0,003 µg | 0,003 µg | – | – |
| 6-12 luni | 0,6 µg | 0,6 µg | – | – |
| 1-3 ani | 1,2 µg | 1,2 µg | – | – |
| 4-8 ani | 1,5 µg | 1,5 µg | – | – |
| 9-13 ani | 1,9 µg | 1,6 µg | – | – |
| 14-18 ani | 2,2 µg | 1,6 µg | 2,0 µg | 2,6 µg |
| 19-50 ani | 2,3 µg | 1,8 µg | 2,0 µg | 2,6 µg |
| Peste 51 ani | 2,3 µg | 1,8 µg | – | – |
Pentru sugarii până în 6 luni, doza zilnică recomandată de mangan este asigurată prin aport din laptele matern.
Surse alimentare de mangan
Există mai multe alimente care conțin mangan. Integrarea acestora în dieta zilnică ar trebui să fie suficientă pentru a asigura un aport zilnic al acestui oligoelement:
- cereale integrale: orez brun, ovăz, grâul integral;
- leguminoasele: fasolea, lintea, năutul;
- fructele de pădure: afinele, zmeura, murele;
- nucile și semințele: migdalele, alunele, nucile pecan, semințele de dovleac și cele de in;
- legume cu frunze verzi: spanacul, varza kale, varza obișnuită;
- ceaiurile: în special cel verde și cel negru.
foto: shutterstock.com
