Infecțiile cu streptococ beta-hemolitic grup A se datorează bacteriei Streptococcus pyogenes (o bacterie Gram-pozitivă), care provoacă numeroase infecții la oamenii: faringită, amigdalită sau scarlatină, celulită, erizipel, febră reumatică, fasceită, mionecroză și limfangită. În natură, acest streptococ beta-hemolitic grup A se găsește pe pielea și membranele mucoase ale gazdei (un om), și deși bolile produse de Streptococcus pyogenes sunt bine documentate, nu se cunosc pe deplin mecanismele patogene care stau la baza acestora. Infecțiile sunt rezultatul interacțiunilor dintre mecanismele de apărare slăbite ale gazdei umane și factorii infecțioși ai bacteriei.
Pentru creșterea în laborator, speciile de streptococ beta-hemolitic grup A necesită medii care conțin sânge, concentrații optime de dioxid de carbon și condiții potrivite de temperatură. Mai mult decât atât, principala problemă asociată cu Streptococcus pyogenes este faptul că infecțiile au potențialul de a fi deosebit de severe în cazul persoanelor care prezintă stări imunitare slăbite și comorbidități. Această specie de streptococ beta-hemolitic grupa A provoacă infecții la sugari și copii, îndeosebi, dar și la adulți. Totuși, există metode viabile și rapide de tratament, ceea ce a dus la o scădere marcantă a incidenței și severității infecțiilor cu Streptococcus pyogenes.
Streptococ beta-hemolitic grupa A – informații generale
Streptococcus pyogenes, cunoscut drept streptococ beta-hemolitic grup A, este considerat a fi principalul agent patogen care cauzează infecția orofaringelui numită faringită. Ca urmare a infecției pot apărea și afecțiuni dermatologice, însă diseminarea bacteriei poate duce la o serie de afecțiuni cu rate ridicate de morbiditate și mortalitate. În plus, generarea de anticorpi umani reactivi încrucișați – ca răspuns la infecțiile cronice cu streptococ beta-hemolitic grup A – poate duce la dezvoltarea de sechele autoimune post-streptococice care au potențialul de a afecta atât organele și articulațiile, cât și sistemul nervos central, cu repercursiuni dintre cele mai grave.
Patogenia speciilor de streptococ beta-hemolitic grup A este mediată de un repertoriu extins și complex de factori de virulență extracelulari. Colonizarea inițială a pielii și orofaringelui uman este facilitată de adezinele asociate celulelor care se leagă de componente ale matricei gazdă și permit microorganismului să persiste la locul infecției. Producerea bacteriană de toxine, însă și de factori distructivi ai țesuturilor, va facilita tranziția de la fenotipul de boală ușoară, la cel al unei boli invazive, mult mai violente. Infecțiile cu streptococ beta-hemolitic grup A necesită și efectuare antibiogramei, pentru a se putea elabora un tratament țintit asupra tulpinii respective.
Ce infecții provoacă speciile de streptococ beta-hemolitic grup A?
Principalele afecțiuni care pot apărea în urma infecției cu streptococ beta-hemolitic grup A sunt următoarele:
- faringita streptococică (amigdalita, angina streptococică);
- scarlatina (îndeosebi la copii);
- impetigo;
- fasceita necrozantă;
- celulita infecțioasă;
- febra reumatică;
- sindromul de șoc toxic;
- flomerulonefrita post-streptococică;
- alte complicații: pneumonie, bacteriemie, meningită, osteomielită, artrită septică, existând și cazuri în care infecția în timpul sarcinii sau postpartum cu streptococ beta-hemolitic grup A duce la sepsis matern.
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup A poate duce la complicații grave cauzate îndeosebi de răspunsurile imune anormale în urma contactului cu agentul patogen:
- febra reumatică acută și reumatismul cardioarticular: febra reumatică apare de obicei când infecția cu streptococ beta-hemolitic grup A nu este tratată, provocând inflamații cronice în mai multe zone ale corpului (inimă, articulații, creier, piele);
- boli renale: glomerulonefrita post-streptocică apare în urma răspunsului autoimun anormal ca urmare a infecției cu streptococ beta-hemolitic grup A, fiind frecventă în rândul copiilor (apare de obicei la 1-3 săptămâni după infecția cu streptococ beta-hemolitic grup A).
Potențialele complicații ale infecției cu streptococ beta-hemolitic grup A sunt împărțite în:
- complicații supurative: febră reumatică și glomerulonefrită post-streptococică;
- complicații supurative: limfadenita cervicală, abces peritonsilar sau retrofaringian, sinuzită sau mastoidită, otită medie, meningită, bacteriemie, endocardită, pneumonie.
Răspândirea infecției cu speciile de streptococ beta-hemolitic grup A se face prin contact uman, de la o persoană la alta:
- contactul direct cu bacteriile de pe pielea unei persoane;
- prin picături Flügge (picături respiratorii, tuse, strănut);
- contactul cu bacterii aflate pe suprafețe sau obiecte contaminate;
- persoanele infectate cu streptococ beta-hemolitic grup A, asimptomatice și care nu urmează tratament, pot răspândi infecția altor persoane.
Focarele de infecție cu streptococ beta-hemolitic grup A pot apărea în școli, grădinițe, instituții de îngrijire a copiilor, dar și în spitale. Factorii de risc pentru infecția cu bacteria Streptococcus pyogenes includ, dar nu se limitează la:
- deși poate apărea la persoanele de toate vârstele, este mai frecventă în rândul copiilor (mai ales cei de vârstă școlară);
- mai frecventă în rândul persoanelor cu boli cronice și stare imunodepresivă;
- persoane care lucrează cu copiii și în domeniul medical;
- bătrânii și sugarii care se infectează cu streptococ beta-hemolitic grup A au un risc crescut de a dezvolta complicații.
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup A – diagnostic
Diagnosticul infecției cu streptococ beta-hemolitic grup A se fundamentează atât pe anamneza pacientului și considerentele simptomatologice, cât și pe certificarea existenței patogenului, în urma analizei izolatelor biologice: exsudate faringiene, sânge, țesut și alte fluide corporale. De asemenea, testele rapide s-au dovedit utile pentru diagnosticul de cabinet al faringitei, însă s-a observat că prezintă specificitate și sensibilitate variabile. Un test rapid cu rezultat negativ este recomandat să fie urmat de o cultură a exsudatului faringian. O infecție antecedentă ar putea fi diagnosticată prin titrarea anticorpilor împotriva streptolizinei O și hialuronidazei.
Titrarea anticorpilor antistreptococici reflectă evenimente imunologice trecute, nu actuale, deci nu are nicio valoare clinică în diagnosticul faringitei acute, de exemplu. Această investigație se dovedește a fi relevantă pentru confirmarea infecțiilor cu streptococ beta-hemolitic grup A mai ales în cazul pacienților la care se suspectează prezența complicațiilor: glomerulonefrită acută post-streptococică sau febră reumatică acută. De asemenea, titrarea mai este utilă și în studiile epidemiologice, pentru a se distinge pacienții cu infecție acută de pacienții care prezintă niciun fel de simptome, dar sunt purtători de streptococ beta-hemolitic grup A.
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup A – tratament și management
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup A, indiferent de manifestare, prezintă obiective clare, fundamentate încă din momentul identificării agentului patogen:
- prevenirea complicațiilor infecției cu streptococ beta-hemolitic grup A;
- reducerea manifestărilor și simptomelor clinice;
- reducerea riscului de a transmite infecția persoanelor din jur;
- minimalizarea efectelor adverse ale terapiei antimicrobiene;
- identificarea agentului terapeutic cel mai eficient împotriva agentului patogen identificat.
De mai multe decenii, penicilina este medicamentul de elecție pentru tratamentul faringitei, de exemplu. Dincolo de faptul că dovedește eficacitate și siguranță în utilizare, are și costuri destul de reduse. Cu toate acestea, deși este eficientă, prezintă și dezavantaje Aproximativ 10% dintre pacienți sunt alergici la penicilină, iar respectarea programului de dozare de 4 ori pe zi poate fi destul de dificilă. Există alternative viabile pentru tratamentul medicamentos al infecțiilor cu streptococ beta-hemolitic grup A, la persoanele alergice la penicilină:
- amoxicilină;
- macrolide;
- cefalosporine;
- acid clavulanic;
- penicilina rămâne medicamentul de elecție pentru tratamentul tuturor infecțiilor cu agenții patogeni streptococici;
- cazurile impetigo pot fi tratate cu bacitracină locală, muciporină, retapamulină, doar cazuri severe situații epidemice necesitând administrarea orală sau parenterală a penicilinei;
- cazurile severe de infecții cu streptococ beta-hemolitic grup A (fasceita necrozantă, precum și mionecroza și sindromul de șoc toxic streptococic) pot fi gestionată cu clindamicină (care suprimă producția de toxine), urmată de suport de terapie intensivă, resuscitare cu fluide și suport ventilator, intervenție chirurgicală, deseori necesare.
În ceea ce privește prevenția infecției cu streptococ beta-hemolitic grup A, cât și a eventualelor complicații asociate, există strategii fundamentate prin observații clinice:
- la recruții militare, epidemiile de faringită streptococică au fost prevenite prin administrare intramusculară lunară de penicilină G benzatinică;
- febra reumatică poate fi prevenită prin administrarea de penicilină în decurs de 9 zile de la debutul faringitei streptococice. Profilaxia secundară trebuie luată în considerare la pacienți cu boală reumatică a inimii doar pe baza vârstei (persoane în vârstă și copiii mici);
- respectarea normelor de igienă, tratamentul topic al leziunilor impetiginoase și izolarea ar putea preveni răspândirea infecției la persoane susceptibile;
- prevenirea cazurilor secundare trebuie luată în considerare la personalul din spital, membrii familiei care au intrat în contact cu persoana diagnosticată, cu pacienții cu fasceită, sindrom de șoc toxic streptococic (în special cei cu stare imunitară scăzută), au varicelă sau au trecut printr-o intervenție chirurgicală recentă ori au născut recent;
- riscul de infecție secundară severă cu streptococ beta-hemolitic grup A este relativ scăzut, dar colonizarea și faringita streptococică pot apărea frecvent.
