Litiaza renala sau „pietrele la rinichi”, cum sunt cunoscute popular, reprezinta o afectiune frecventa in clinicile urologice. Afectiunea este mentionata inca din Antichitate, printre primele cazuri identificate fiind un calcul vezical la o mumie egipteana datand din anul 4800 i.e.n.
Incidenta crescuta a litiazei renale a dus la studierea atat a mecanismelor de producere a pietrelor, cat si la dezvoltarea unor strategii de prevenire a acestora. Tratamentul litiazei nu este suficient pentru prevenirea reaparitiei calculilor. Progresul tehnicilor de tratament, aparitia litotritiei extracorporeale, a tehnicilor minim invazive endoscopice a dus la o scadere pana la nivelul de 1-4% a numarului interventiilor chirurgicale deschise pentru litiaza.
Care sunt cauzele?
Calculii sunt clasificati in functie de aspectul radiologic, de localizarea lor, prezenta complicatiilor in momentul diagnosticului si compozitia chimica a calculilor.
- Exista mai multe teorii care sustin formarea calculilor, cele mai cunoscute fiind suprasaturarea urinara in ioni care cristalizeaza si formeaza, astfel, calculii. Aceasta teorie explica necesitatea aportului suficient de lichide pentru a preveni cristalizarea ionilor.
- O alta teorie este reprezentata de prezenta inhibitorilor urinari. Acestia previn, de asemenea, cristalizarea ionilor, jucand, astfel, un rol important in eliminarea ionilor cu potential litogen. Un calcul nu se poate forma spontan, are nevoie de o matrice, de regula proteica, ce reprezinta circa 3% din greutatea calculului.Actionand pe aceste 3 componente vom putea preveni formarea calculilor
- Exista o multitudine de alte afectiuni care pot genera pietre la nivel renal (boli enzimatice, guta, boli metabolice, cauze obstructive ale aparatului urinar etc.). Intotdeauna trebuie cautata cauza aparitiei unui calcul, tratamentul acestuia nefiind suficient pentru prevenirea recidivei litiazice.
Simptome frecvente
Simptomatologia litiazei este variata, mergand de la lipsa acuzelor pana la durere de intensitate variabila, culminand cu colica renala. Simptomele frecvente ale litiazei urinare sunt:
- durerea, cel mai frecvent. Poate avea intensitate variabila, sediul durerii este lombar cu iradiere catre organele genitale externe. Colica renala poate fi insotita de manifestari digestive (greata, varsaturi), manifestari urinare (urinari frecvente, disurie – urinare dureroasa, hematurie – sange in urina, urina tulbure), semne neurologice (anxietate).
- hematuria este secundara deplasarii calculului.
- infectia urinara este determinata de obstructia la nivelul caii urinare de prezenta calculului.
Dr. Victor Mirciulescu: „Colica renala este o durere vie, care nu se calmeaza in nici o pozitie”
Metode de tratament
Tratamentul litiazei renale poate fi efectuat atat medicamentos, cat si prin litotritie extracorporeala (SWL – Shock Wave Lithotripsy), interventii endoscopice (ureteroscopie semirigida sau flexibila, nefrolitotomie percutanata) laparoscopic sau chiar chirurgical deschis.
Tratamentul medicamentos se adreseaza in primul rand calculilor de dimensiuni mici (3-4 mm), care se pot elimina spontan fara durere. Unii calculi pot fi eliminati spontan, chiar daca au dimensiuni mai mari, in functie de particularitatea fiecarui pacient, folosind un tratament adecvat care determina dilatarea ureterului si faciliteaza pasajul calculului.
Pentru calculii care nu se fragmenteaza sau in cazul in care pacientul doreste ca litiaza sa fie inlaturata complet, printr-o unica procedura, este recomandata ureteroscopia (flexibila pentru calculii renali, semirigida pentru cei ureterali). Chirurgia clasica este rezervata in prezent litiazei complicate, de dimensiuni mari.
Litiaza renala si regimul alimentar corect
Poate fi prevenita litiaza?
Pentru a preveni formarea de noi calculi, este esential ca fragmente litiazice sa fie analizate in laborator. Doar cunoscand compozitia chimica a calculilor putem institui un regim alimentar care va preveni formarea de noi calculi.
Prevenirea litiazei consta, de fapt, in regimul igieno-dietetic tintit pentru tipul litiazic, alaturi de inlaturarea altor conditii patologice care favorizeaza aparitia litiazei. Una dintre cele mai eficiente masuri de preventie este consumul unei cantitati suficiente de lichide.
