Litiaza biliară, cunoscută și sub denumirea de „colelitiază”, „calculi biliari” sau, în limbaj mai comun, „pietre la fiere”, reprezintă o afecțiune comună a sistemului biliar. Aceasta presupune, în mod obișnuit, formarea de calculi (pietre) în vezica biliară sau în căile biliare, structuri care sunt esențiale pentru depozitarea și transportul bilei, un lichid digestiv produs de ficat cu rol în emulsionarea grăsimilor alimentare. Litiaza biliară poate rămâne asimptomatică pe termen lung și, în acest caz, nu necesită tratament. Însă, când apar simptome de litiază biliară, pot fi relativ severe și necesită tratament, de obicei prin administrare anumitor medicamente sau chirurgical.
Pentru a înțelege mai bine această afecțiune comună în rândul populației, este important înainte de toate să cunoaștem structura și funcția sistemului biliar. Vezica biliară este un organ mic, cu lungime de 8-10 centimetri, în formă de săculeț, situat sub ficat, care servește drept loc în care se depozitează bila în perioada dintre mese. Bila conține săruri biliare, bilirubină, lecitină, apă, colesterol, fiind un lichid esențial pentru digestia și absorbția grăsimilor provenite din alimente. În timpul digestiei, și mai ales după o masă bogată în grăsimi, vezica biliară se contractă și prin aceste contracții eliberează bila în duoden, prin canalul biliar comun, pentru a susține digestia.
Litiaza biliară – cauze și factori de risc
Există două tipuri principale de calculi biliari, fiecare formându-se printr-un mecanism diferit:
Calculii de colesterol
Calculii de colesterol sunt cei mai frecvenți, reprezentând aproximativ 75-80% din cazurile de litiază biliară. Aceștia se formează atunci când bila devine suprasaturată cu colesterol, compus care va precipita sub formă de cristale. Există mai mulți factori de risc care favorizează apariția acestui tip de litiază biliară, inclusiv dieta bogată în grăsimi, obezitatea, diabetul, dislipidemiile. În condiții normale, sărurile biliare și lecitina solubilizează colesterolul, prevenind formarea de calculi biliari și litiaza biliară. Însă, când echilibrul acestor componente este perturbat, va crește și riscul de formare a calculilor de colesterol.
Calculii pigmentari
Anumite persoane cu litiază biliară prezintă calculi pigmentari, compuși în principal din săruri de calciu și bilirubină. La rândul lor, aceștia pot fi calculi pigmentari negri sau bruni. Cei negri sunt asociați cu afecțiuni hemolitici, cum ar fi sferocitoza ereditară și anemia falciformă, unde distrugerea excesivă a hematiilor crește nivelul de bilirubină. Calculii bruni, în schimb, apar în principal în legătură cu infecțiile biliare și staza biliară, adică la persoane cu stricturi biliare ce pot fi cauzate, de exemplu, de anumiți paraziți (Clonorchis sinensis).
Există mai mulți factori care cresc riscul de a dezvolta litiază biliară, cum ar fi:
- Sexul feminin. femeile au in risc de 2-3 ori mai mare de a dezvolta litiază biliară, îndeosebi în perioada fertilă. Estrogenul stimulează secreția de colesterol în bilă și reduce motilitatea vezicii biliare, crescând riscul de formare a calculilor. Sarcina, de asemenea, prin creșterea nivelurilor de estrogen și progesteron, predispune o femeie la pietre la fiere;
- Factori de viață. Obezitatea, dieta bogată în calorii, grăsimi și carbohidrați rafinați, precum și sedentarismul, cresc riscul de litiază biliară, prin mecanisme precum hipercolesterolemia și staza biliară. Pierderea rapidă în greutate și dietele restrictive pot crește și riscul de litiază biliară, prin creșterea secreției de colesterol în bilă (apare așa-zisul „nămol biliar”);
- Anumite tratamente medicamentoase. Derivații de acid fibric, analogii somatostatinei, însă și tratamentul cu contraceptive orale și inhibitori ai pompei de protoni (antiacide);
- Anumite afecțiuni. Anemia hemolitică, siclemia, sindromul metabolic, diabetul, infecția cu virusul hepatic C, steatoza hepatică, ciroza hepatică, boala Crohn, colita ulcerativă, nivelul crescut de colesterol.
Hipercolesterolemia, precum și diabetul zaharat, prin insulinorezistenă și hipertrigliceridemie, reprezintă factori de risc importanți pentru pietre la fiere.
Litiaza biliară – simptome și manifestări clinice
Simptomele de litiază biliară pot fi sau nu prezente. Principalul simptom pe care persoanele cu litiază biliară îl pot prezenta este descris sub denumirea de „colică biliară”. Colica biliară apare în momentul în care un calcul biliar obstrucționează, tranzitoriu, canalul cistic. De obicei, apare după o masă bogată în grăsimi, și se prezintă cu durere intensă și constantă, localizată în partea superioară, dreaptă, a abdomenului. În unele cazuri, durerea iradiază în spate sau spre umăr. Ar putea exista și situația în care obstrucția canalului cistic persistă, ceea ce ulterior ar putea duce la complicațiile litiazei biliare, care se pot prezenta astfel:
- colecistita acută. Dacă obstrucția canalului cistic persistă, vezica biliară se poate inflama și se ajunge la colecistită acută. Simptomele includ durere severă, febră, frisoane, sensibilitate la palpare în zona hipocondrului drept. În absența tratamentului, există riscul ca afecțiunea să evolueze spre complicații grave, cum ar fi gangrena sau perforația vezicii biliare;
- coledocolitiaza și colangita acută. În unele cazuri de litiază biliară, calculii biliari pot migra în canalul biliar comun, producând coledocolitiază. Aceasta poate duce ulterior la afecțiuni precum icter obstructiv, colangită acută (infecția căilor biliare) sau pancreatită acută biliară, toate reprezentând urgențe medicale. Colangită acută, care se manifestă prin triada Charcot (febră, icter, durere în hipocondrul drept) necesită tratament de urgență.
Totuși, în cele mai multe dintre cazuri, litiaza biliară se va prezenta sub forma colicii biliare, și multe persoane chiar vor rămâne asimptomatice pentru perioade lungi de timp.
Diagnosticul de litiază biliară
Diagnosticul pentru litiază biliară implică evaluarea clinică coroborată cu investigații de natură imagistică și hematologică. Examenul clinic poate evidenția durerea colicativă a persoanei care suferă de litiază biliară, precum și semne de inflamație care pot sugera complicații asociate. O ecografie abdominală este foarte eficientă pentru a diagnostica litiaza biliară, deoarece calculii pot fi identificați cu ușurință. În cazul în care se suspectează complicații se pot efectua teste cu specificitate mai mare, cum ar fi MRCP-ul, ERCP-ul, CT-ul. Analizele de sânge pentru litiaza biliară includ evaluarea funcției hepatice, bilirubina, fosfataza-alcalină și transaminazele.
Tratament litiază biliară
Tratamentul litiazei biliară variază în funcție de cât de severă este afecțiunea: dacă sunt sau nu prezente simptomele, respectiv riscul asociat de complicații.
Managementul persoanelor asimptomatice
Majoritatea persoanelor cu litiază biliară asimptomatică nu necesită tratament activ, ci doar, în unele cazuri, monitorizare periodică. Se recomandă, totuși, adoptarea unui regim pentru litiază biliară, cu evitarea alimentelor bogate în grăsimi și carbohidrați rafinați.
Colecistectomia
Colecistectomia, adică îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare, este tratamentul de elecție în cazul persoanelor cu litiază biliară care se prezintă cu colică biliară recurentă și complicații. O operație de litiază biliară se poate realiza laparoscopic, ceea ce reduce durata spitalizării.
Tratamentul complicațiilor
Coledocolitiaza și colangita acută necesită tratament prompt pentru a preveni sepsisul sau alte posibile complicații. ERCP (colangiopancreatografia retrogradă endoscopică) este utilizată des pentru a îndepărta calculii din canalul biliar comun și pentru a drena căile biliare. În cazuri mai rare, poate fi necesară stentarea biliară (plasarea unui stent biliar în interiorul căilor biliare), în vederea asigurării drenajului adecvat.
Tratament medicamentos și non-chirurgical
În cazuri specifice, cum ar fi persoanele cu contraindicații pentru intervenții chirurgicale, există și posibilitatea de tratament litiază biliară fără operație, care implică dizolvarea și fragmentarea calculilor. Principalul medicament pentru litiaza biliară este ursodeoxicolatul de sodiu, care se administrează pentru a dizolva calculii de colesterol, deși eficacitatea sa este limitată. Litotriția (litotripsia) extracorporeală cu unde de șoc poate fi utilizată pentru tratamentul pietrelor la fiere deoarece permite eliminarea lor naturală prin tractul biliar.
Litiază biliară – complicații și riscuri asociate
Datele sugerează că aproximativ 50% dintre persoanele cu calculi biliari vor dezvolta, în timp, colica biliară. De asemenea, în lipsa tratamentului și a unui regim pentru litiaza biliară, ar putea apărea și complicații datorate migrării pietrelor în canalul biliar comun sau obstrucționării, de-a lungul unei perioade lungi de timp, a canalului cistic. Câteva dintre complicațiile pietrelor la fiere pot fi următoarele:
- pancreatita;
- colecistita acută;
- coledocolitiaza;
- colangita acută;
- empiem al vezicii biliare, necroza;
- fistula colecistoduodenală;
- cancerul vezicii biliare.
În general, colecistectomia laparoscopică este sigură, cu o rată de mortalitate mai mică de 1%. Pe de altă parte, colecistectomia care trebuie efectuată de urgență, este asociată cu rate ridicate de mortalitate. Alte posibile complicații asociate operației pentru pietre la fiere includ hernia la nivelul inciziei, vătămarea căilor biliare, persistența pietrelor în canalul biliar. Sub 20% dintre persoanele care au apelat la colecistectomia acuză simptome recurente ale acestei afecțiuni.
Foto: shutterstock.com
