Aproape două treimi dintre pacienţii internaţi cu COVID-19 au rămas cu leziuni la nivelul plămânilor chiar şi la 3 luni de la externare arată un studiu recent. Cercetătorii de la Universitatea Oxford au studiat 58 de cazuri, ale unor pacienţi care s-au luptat cu COVID-19, dezvoltând forma moderată şi severă a virusului. Aproape 60% dintre aceştia au rămas cu leziuni la nivelul plămânilor, inimii, ficatului şi rinichilor, chiar şi la 3 luni după ieşirea din spital.
Plămânul, cel mai afectat organ
Conform studiului, plămânii au cel mai mult de suferit. Aproximativ 60% dintre pacienţii observaţi prezentau leziuni sau inflamaţie la nivelul plămânilor, chiar şi la 3 luni după ce au învins virusul.
Pe locul doi se află rinichii, 30% dintre persoanele vindecate prezentau încă sechele, în timp ce 26% au rămas cu probleme la inimă, iar 10% continuă să aibă ficatul afectat.
Două treimi dintre toţi subiecţii monitorizaţi au prezentat în continuare dificultăţi de respiraţie, iar 55% s-au confruntat cu episoade de oboseală fizică şi psihică, chiar şi după recuperare.
Studiul ridică semne de îngrijorare cu privire la starea celor care se recuperează după o formă moderată sau severă a bolii.
Mai mult de 60.000 de mii de persoane din Marea Britanie suferă de aşa zisul “COVID pe termen lung”, pe care doctorii încă încearcă să îl desluşească.
Cei mai afectaţi sunt pacienţii cu alte probleme de sănătate, precum diabet, astm sau afecţiuni cardiovasculare şi pacienţii în vârstă. Din acest motiv, este dificil uneori de identificat în ce măsură au fost afectate organele de aceste boli preexistente sau de virusul SARS-CoV-2.
Gestionarea anxietăţii în perioada pandemiei provocate de COVID-19
Risc de anxietate şi depresie
Cercetătorii au descoperit şi faptul că aproape toţi pacienţii au fost mai susceptibili de a prezenta simptome de anxietate şi depresie, fiindu-le afectată calitatea vieţii. Şi rezistenţa fizică a persoanelor vindecate de COVID-19 a avut de suferit, acestea resimţindu-se mult mai rapid după efort.
Specialiştii au descoperit în urma testelor şi faptul că toate aceste anomalii post vindecare au şi un numitor comun – inflamaţia, ceea ce ar putea indica faptul că inflamaţia cronică este responsabilă de apariţia ulterioară a sechelelor, însă mai multe investigaţii sunt necesare pentru a determina rolul concret al acesteia.
