Leucemia mieloidă cronică (LMC) este un tip rar de cancer care afectează măduva osoasă și celulele albe din sânge. Deși este mai frecventă la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, leucemia mieloidă cronică poate apărea la orice vârstă. Boala se dezvoltă lent, de-a lungul mai multor ani, și este de obicei tratabilă.
Leucemie mieloidă cronică – factori de risc
Pentru majoritatea persoanelor diagnosticate cu leucemie mieloidă cronică, nu există cauze clare care să explice dezvoltarea bolii. LMC nu este o afecțiune cu care cineva se naște. Se întâmplă însă atunci când există o leziune a ADN-ului unei celule de măduvă osoasă.
Factorii de risc pentru leucemia mieloidă cronică sunt:
- Sex – LMC este puțin mai frecventă la bărbați decât la femei.
- Vârsta – riscul crește odată cu vârsta.
- Expunerea la radiații – Pentru un număr mic de pacienți, leucemia mieloidă cronică este cauzată de expunerea la doze foarte mari de radiații (cum ar fi supraviețuirea unei explozii cu bombe atomice sau a unui accident de reactor nuclear).
O ușoară creștere a riscului apare și la unele persoane tratate cu radioterapie în doze mari pentru alte tipuri de cancer, cum ar fi limfomul. Dar, majoritatea persoanelor tratate pentru cancer cu radiații nu dezvoltă LMC.
Expunerea la radiografii dentare sau medicale de diagnosticare nu a fost în general asociată cu un risc crescut. Însă, leucemia mieloidă cronică a fost raportată la unii pacienți supuși unor radiografii excesive de diagnosticare sau tomografii computerizate (CT). De aceea medicii recomandă ca fiecare scanare cu raze X și CT să fie bine justificată pentru a minimiza riscul de leucemie mieloidă cronică și alte tipuri de leucemie.
Leucemie mieloidă cronică – manifestări clinice
Simptomele leucemiei mieloide cronice nu sunt întotdeauna evidente și pot fi similare cu alte afecțiuni. Acestea pot include:
- senzație de oboseală sau slăbiciune;
- sângerări sau vânătăi ușoare sau inexplicabile;
- piele palidă;
- infecții frecvente sau care durează mai mult decât de obicei pentru a se recupera;
- umflarea glandelor, de obicei la nivelul gâtului, axilelor sau inghinalului;
- dureri de oase;
- pierderea poftei de mâncare sau pierdere în greutate fără o cauză evidentă;
- umflătura abdomenului, care poate fi însoțită de durere, disconfort sau senzație de plenitudine;
- transpirații nocturne;
- dureri de cap.
Simptomele mai puțin frecvente includ:
- vedere încețoșată;
- articulații umflate sau dureroase;
- erecții dureroase (priapism) sau erecții persistente.
Diagnosticarea leucemiei mieloide cronice
De cele mai multe ori, leucemia mieloidă cronică este descoperită accidental, atunci când se efectuează teste de sânge pentru alte afecțiuni.
Dar, dacă medicul suspectează LMC, vă poate trimite la un specialist (hematolog). În acest caz, este posibil să fie necesar să efectuați următoarele teste pentru confirmarea diagnosticului:
- analize suplimentare de sânge;
- biopsie de măduvă osoasă.
Leucemie mieloidă cronică – ce se întâmplă după
Dacă s-a confirmat diagnosticul de leucemie mieloidă cronică, va trebui să efectuați alte teste suplimentare. Acestea pot include: teste genetice pe probele de sânge și măduvă osoasă sau scanare cu ultrasunete. Acestea sunt necesare pentru a stabili în ce fază se află boala.
Există trei faze pentru leucemie mieloidă cronică:
- Faza cronică – stadiul inițial, în care boala se dezvoltă lent;
- Faza accelerată – o etapă în care boala progresează mai rapid;
- Faza de explozie – stadiul în care leucemia mieloidă cronică devine agresivă și răspunde mai puțin la tratamente.
Opțiuni de tratament pentru leucemie mieloidă cronică
Tratamentul pentru leucemia mieloidă cronică poate include o combinație de medicamente, chimioterapie, transplant de celule stem și tratamente de susținere.
Medicamente de terapie direcționată pentru leucemie mieloidă cronică
Aceste medicamente sunt principala opțiune de tratament pentru leucemia mieloidă cronică, având rolul de a opri creșterea și răspândirea celulelor canceroase.
Medicamentele de terapie direcționată (TKI) par să fie cele mai eficiente atunci când leucemia mieloidă este în faza cronică. Totuși, unele dintre aceste medicamente pot fi utile și pentru persoanele aflate în fazele mai avansate ale bolii (faze accelerate sau blastice).
În majoritatea cazurilor, TKI-urile nu duc la vindecarea definitivă a leucemiei mieloide cronice, astfel că trebuie administrate pe termen nelimitat. Totuși, pentru unii pacienți care răspund foarte bine și pe termen lung la tratament, ar putea fi posibil să oprească administrarea acestora sau cel puțin să reducă doza.
Este important de reținut că TKI-urile pot interacționa serios cu alte medicamente, suplimentele fără prescripție medicală și chiar cu anumite alimente, precum grapefruitul și rodiile. Așadar, înainte de a începe orice tratament nou, consultați întotdeauna medicul pentru a vă asigura că este sigur. De asemenea, este important de reținut că toate TKI-urile pot fi dăunătoare pentru făt în timpul sarcinii, așadar nu trebuie utilizate în această perioadă.
Chimioterapia pentru leucemie mieloidă cronică
Chimioterapia a fost, odată, unul dintre tratamentele principale pentru leucemia mieloidă cronică, dar este folosită mai rar în prezent, datorită eficienței superioare a TKI-urilor. Totuși, chimioterapia poate fi utilizată cu precauție în cazurile în care TKI-urile nu mai sunt eficiente, în stadii avansate ale bolii sau ca parte a tratamentului pregătitor pentru un transplant de celule stem.
Deși chimioterapia poate fi eficientă în controlul bolii, este important de menționat că poate afecta și celulele sănătoase din organism, având ca rezultat efecte secundare dure, cum ar fi căderea părului, răni bucale, pierderea poftei de mâncare și un număr scăzut de celule sanguine, ceea ce crește riscul de infecții și sângerări. Din acest motiv, utilizarea chimioterapiei este evaluată cu mare atenție și este rezervată pentru cazuri specifice, unde beneficiile depășesc riscurile.
Transplant de celule stem pentru leucemie mieloidă cronică
Transplantul de celule stem nu mai este un tratament comun pentru leucemia mieloidă cronică. În trecut, înainte de disponibilitatea inhibitorilor tirozin kinazei (TKI), această procedură era utilizată frecvent. În prezent, TKI-urile reprezintă tratamentul standard, iar transplantul este recomandat mult mai rar.
Totuși, deoarece transplantul alogenic de celule stem este singura opțiune dovedită care poate vindeca leucemia mieloidă cronică, medicii îl pot recomanda în continuare pentru pacienții mai tineri, în special pentru copii. Transplantul este luat în considerare mai ales atunci când pacientul are un donator compatibil, cum ar fi un frate sau o soră cu o potrivire genetică adecvată.
De asemenea, transplantul poate fi o opțiune pentru pacienții la care leucemia mieloidă cronică nu răspunde bine la tratamentul cu TKI sau pentru cei diagnosticați în fazele accelerate sau blastice ale bolii.
Ce este un transplant de celule stem?
Chimioterapia obișnuită poate cauza efecte adverse severe prin distrugerea celulelor care se divid rapid, inclusiv a celor din măduva osoasă. Deși doze mai mari de chimioterapie ar putea fi mai eficiente în distrugerea celulelor leucemice, ele nu sunt administrate în mod obișnuit, deoarece ar afecta grav măduva osoasă, ducând la un deficit periculos de celule sanguine.
În cadrul unui transplant de celule stem, se administrează doze mari de chimioterapie pentru a distruge celulele leucemice. În unele cazuri, se utilizează și o doză mică de radiații aplicată întregului corp. Acest tratament elimină celulele leucemice, dar afectează și celulele sănătoase din măduva osoasă. După finalizarea tratamentului, pacientul primește un transplant de celule stem hematopoietice pentru a reface măduva osoasă.
Celulele stem utilizate pentru transplant pot proveni fie din sângele periferic (PBSCT), fie direct din măduva osoasă (BMT). Deși în trecut transplantul de măduvă osoasă era metoda standard, acesta a fost în mare parte înlocuit de PBSCT, deoarece această metodă este mai puțin invazivă și oferă o recuperare mai rapidă.
Rolul interferonului în tratarea leucemiei mieloide cronice
În trecut, interferonul a fost unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru leucemia mieloidă cronică. Acesta funcționează prin încetinirea creșterii și diviziunii celulelor leucemice.
Odată cu introducerea inhibitorilor tirozin kinazei (TKI), interferonul a fost în mare parte înlocuit, fiind folosit mult mai rar în prezent. Cu toate acestea, în anumite cazuri, poate fi încă o opțiune terapeutică.
Tratamentul cu interferon poate provoca însă reacții adverse dure, precum dureri musculare și osoase, febră, dureri de cap, greață și vărsături.
De asemenea, poate afecta funcțiile cognitive, provocând dificultăți de concentrare și de gândire, și poate reduce numărul de celule sanguine, crescând riscul de infecții și alte complicații.
Deși aceste reacții adverse persistă pe durata tratamentului, ele pot deveni mai ușor de tolerat în timp și dispar după întreruperea administrării. Totuși, din cauza disconfortului zilnic pe care îl provoacă, unii pacienți renunță la acest tip de tratament.
Leucemie mieloidă cronică – tratament de susținere
Pentru gestionarea simptomelor cauzate de boală sau de efectele secundare ale tratamentelor, pacienții cu leucemie mieloidă cronică au nevoie și de tratament de susținere. De exemplu, antibioticele sunt utilizate pentru tratarea infecțiilor, iar transfuziile de sânge, pentru a înlocui celulele sangvine pierdute.
Vaccinurile sunt, de asemenea, utile în caz de leucemie mieloidă cronică, pentru protecția împotriva unor boli infecțioase grave, cum ar fi gripa și COVID-19.
Foto: shutterstock.com
