Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) din cadrul Natiunilor Unite a declarat 2016 anul leguminoaselor. Din toate punctele de vedere, merita din plin atentia noastra si foarte multa pretuire. Fasolea uscata, indiferent de culoare sau marime, mazarea uscata, nautul, lintea, soia sunt folosite de milenii, si asta pentru ca au asigurat nutrienti pretiosi.
Bucatariile traditionale abunda in mancaruri gustoase preparate din leguminoase, iar retetele etnice, bucatariile de fuziune culinara au adus si in farfuria europeanului tofu, tempeh si alte minunatii asiatice care au la baza binecunoscuta fasole soia. Or, pana acum cateva decenii, soia si derivatele ei erau, practic, necunoscute pe meleagurile noaste. Leguminoasele se constituie ca serioase surse alimentare de proteine, dar nu numai atat.
De ce atentia brusca fata de leguminoase?
In primul rand, sa recunoastem, sunt foarte la moda. Un motiv ar fi sustenabilitatea. Pentru a obtine fasole, nu se consuma multe resurse. In comparatie cu obtinerea unui kilogram de carne, cultivarea unui kilogram de fasole necesita resurse care nici nu merita luate in seama. Mai mult, leguminoasele sunt foarte dense nutritional. Pentru ca faceam o comparatie cu carnea, ele contin foarte multe proteine, mai multe decat tesuturile animale. O bucata slaba de muschi nu trece de 22% proteine, pe cand soia poate ajunge si la 34% proteine. In plus, proteinele leguminoaselor sunt de calitate buna.
Fasolea este ideala pentru persoanele care sufera de boli de inima, deoarece are un continut mare de magneziu si potasiu, reducand nivelul colesterolului „rau” si pe cel al trigliceridelor si asigurand sanatatea optima a circulatiei sangvine.
Leguminoasele, bogate surse de proteine
Numeroase studii au aratat ca eficienta proteinelor din soia este similara cu cea a proteinelor din carne. Altfel spus, organismul uman creste si/sau isi repara structurile la fel de bine si cu proteinele vegetale din soia, nu doar cu cele din carne. Cu mentiunea ca cele din carne sunt infinit mai costisitoare decat cele ale leguminoaselor, asa cum am subliniat deja.
Alaturi de soia, o proteina vegetala care incepe sa castige loc in farfuria noastra este cea din mazare. Cercetari recente au indicat ca ea este similara, din punct de 
vedere al scorului chimic de aminoacizi, cu cea din soia. In plus, nu a fost implicata in discutii contradictorii cu privire la continutul de fitoestrogeni si poate fi indicata si celor care au alergie la soia.
Contin si vitamine, minerale, fibre
Ele aduc si vitamine (indeosebi grupul B si vitamina E), cu atat mai mult cu cat bobul leguminoaselor se consuma integral, nu e rafinat, saracit in nutrienti, ca in cazul cerealelor. Se adauga minerale si, mai ales, fibre. Acestea din urma incetinesc eliberarea amidonului din bob, scazand indicele glicemic al mancarurilor cu leguminoase si oferind solutii pentru probleme moderne ca: dislipidemii, constipatie, diverticuloza intestinala etc.
Complexul de fibre ajuta la cultivarea unei microbiote sanatoase si protejeaza intestinul de factorii cancerigeni. Chiar daca aceste fibre sunt, pana la urma, responsabile de problemele digestive acuzate de multi a fi provocate de leguminoase, un consum treptat si anumite artificii gastro-tehnice rezolva si balonarea, si disconfortul abdominal.
Sfatul specialistului
Studii deja clasice au asociat consumul de leguminoase cu profilaxia unui mare numar de boli, de la cele cardiovasculare la diabet si unele neoplazii. Exista leguminoase pentru toate gusturile si preferintele. Daca nu va place fasolea batuta, humusul e imposibil sa nu va fie pe plac. Nu le ocoliti. Mancati-le macar de doua-trei ori pe saptamana si veti fi mai sanatosi.
Dr. Corina-Aurelia Zugravu
Specialist igiena alimentatiei si nutritie
