Keratoza actinică: ce este, cum arată și de ce apare

Keratoza actinică, cunoscută și sub denumirea de keratoză solară, este o leziune considerată în primă instanță premalignă, cauzată de expunerea cronică și cumulată la radiațiile UV, în special UVB. Această afecțiune are o incidență crescută în rândul adulților vârstnici cu fototip cutanat deschis (Fitzpatrick I-III), care au locuit sau lucrat în medii unde s-au expus constant la radiații solare. Keratoza actinică este considerată o manifestare de displazie intraepidermică cu risc de progresie spre carcinom spinocelular (CSC), făcând parte din spectrul continuumului clinic de carcinogeneză cutanată indusă de UV, necesitând astfel diagnosticare și tratament precoce.

Ce este keratoza actinică și cum apare?

Keratoza actinică este o leziune epidermică cauzată de mutații genetice în keratinocitele aflate în stratul bazal al epidermei, survenite în urma expunerii cronice la radiațiile ultraviolete. Însă, aceste leziuni sunt caracterizate histologic prin displazie keratinocitară limitată la epidermă, cu păstrarea membranei bazale, ceea ce le diferențiază de carcinomul invaziv. Apar diferite tipuri de modificări care produc leziuni epidermice displazice, inițial subclinice, care pot deveni mai evidente prin strângere împreună și creștere. În contextul carcinogenezei, keratoza actinică pare că uzual coexistă cu alte leziuni premaligne și maligne, cu risc relativ de carcinom spinocelular.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Rilastil Sun System Loţiune catifelată cu SPF 50+. Loţiunea emolientă uşor de aplicat, cu spectru larg de protecţie UVA – UVB şi proprietăţi antioxidante, previne apariţia arsurilor solare, a petelor şi iritaţiilor pielii.

Keratoza actinică – cauze și factori de risc

Keratoza actinică este cauzată în primul rând de expunerea prelungită și neprotejată la radiațiile ultraviolete (UVB, și într-o măsură mai redusă UVA), provenite de la soare sau de la alte surse artificiale de ultraviolete (saloanele de bronzat). Factorii de risc pentru keratoza actinică includ:

• fototipul deschis: persoanele cu piele, ochi și păr deschise la culoare (fototipurile I-III);
• expunerea prelungită la soare, în special în zonele geografice cu indice UV crescut (mediul tropical, altitudinile mari);
• activitățile profesionale și recreaționale în aer liber: femieri, pescari, sportivi, militari;
• vârsta înaintată: ca urmare a acumulării în timp a efectelor nocive, motiv pentru care poate fi observat că diagnosticul de keratoză actinică are incidență mare la persoanele >60 ani;
• bărbații prezintă un risc relativ mai mare, probabil din cauza expunerii mai intense la soare și, de asemenea, lipsei fotoprotecției;
• imunosupresia: transplant de organ, infecție HIV, tratament cu imunosupresoare;
• afecțiuni genetice asociate: xeroderma pigmentosum;
• istoricul de neoplazii cutanate: keratoza actinică este frecvent asociată cu diferite tipuri de carcinoame (spinocelular, bazocelular).

De asemenea, istoricul de arsuri solare frecvente sau severe, mai ales în copilărie, crește riscul de a dezvolta keratoză actinică și, de asemenea, carcinom spinocelular.

Cum arată keratoza actinică? Simptome și manifestări

Keratozele actinice pot fi chiar asimptomatice sau se pot prezenta cu manifestări clinice subtile. De cele mai multe ori, leziunile sunt multiple, diseminate, localizate în zonele expuse: scalpul (la bărbații cu alopecie), față, urechi, cât, antebrațe, dosul mâinilor și decolteu. Leziunile tipice de keratoză actinică se prezintă astfel:

• sub formă de papule sau plăci eritematoase, aspre la palpare, acoperite cu scuame aderente;
• leziuni cu dimensiuni între 0,5-2 centimetri;
• leziuni de culoare variabilă: de la roz pal până la brun-gălbui sau hiperpigmentate;
• suprafața este keratozică, uneori cu cruste galbene sau albicioase sau cu eroziuni;
• leziunile pot fi izolate sau confluează – se unesc – în plăci mai mari, descriind un fenomen numit „cancerizarea câmpului” (field cancerization);
• rar, apar simptome precum prurit, usturime sau sângerare ușoară dacă leziunile sunt rupte.

Există mai multe forme clinice specifice de keratoză:

• keratoză actinică hiperkeratozică: cu cruste groase, cornoase;
• keratoză pigmentată: seamănă cu lentigo solar sau melanom;
• keratoză lichenoidă: se prezintă cu eritem și infiltrat perilezional, fiind ușor confundată cu diferite tipuri de dermatoză inflamatorie;
• keratoza bowenoidă: este o formă intermediară spre carcinomul in situ (boala Bowen).

Pielea din jurul leziunilor de keratoză actinică poate prezenta diferite modificări, cum ar fi pete pigmentare, riduri, telangiectazii. Totuși, leziunile sunt clar delimitate de restul pielii sănătoase.

Tratament keratoză actinică

Tratamentul keratozei actinice are drept obiective eliminarea leziunilor clinice și subclinice, cu reducerea riscului de progresie malignă și prevenirea recidivelor. Alegerea tratamentului are în vedere criterii precum numărul, dimensiunea, localizarea și morfologia leziunilor, însă și starea imunitară, de cele mai multe ori, a pacientului:

Tratament topic

• 5-fluorouracil (5-FU) 5%: agent antimetabolic ce inhibă sinteza ADN în celulele displazice; aplicare 2x/zi timp de 2-4 săptămâni; reacții inflamatorii intense, dar eficiență crescută:
• imiquimod 5%: agonist de receptori toll-like-7, stimulează imunitatea locală; regimul tipic de tratament este de 3 aplicări/săptămână, la nivelul leziunilor, timp de 4-6 săptămâni;
• diclofenac 3% în hialuronat de sodiu: efect antiinflamator și proapoptotic (adică stimulează procesul de moarte celulară programată), dar cu eficacitate moderată, tolerabilitate bună.
• ingenol mebutat: citotoxic direct, regim scurt de 2-3 zile; disponibilitate limitată.

Îndepărtarea fizică a leziunilor

• crioterapie cu azot lichid: metodă de elecție pentru leziuni izolate; aplicare punctuală 5-10 secunde, posibile reacții locale, hipo/hiperpigmentare după tratament;
• electrodesicație și chiuretaj: utile în forme keratoza actinică hiperkeratozică;
• terapie fotodinamică (PDT): implică aplicarea unui agent fotosensibilizator (de obicei acid 5-aminolevulinic), urmată de iradierea cu lumină roșie; indicată în leziuni multiple, având o eficiență ridicată, dar este costisitoare;
• laser CO₂, Er:YAG: recomandate în leziuni extinse sau refractare de keratoză actinică;
• dermabraziunea;
• peeling-ul chimic.

Eficiența acestor metode este variabilă pentru fiecare pacient în parte.

Excizia chirurgicală clasică

Excizia chirurgicală este rar necesară în caz de keratoză actinică, de obicei fiind rezervată mai ales pentru leziunile suspecte de transformare malignă.

Keratoza actinică – complicații și riscuri asociate

Principalul risc asociat cu keratoza actinică este progresia către carcinom spinocelular cutanat. Riscul estimativ de transformare malignă este de aproximativ 0,1-10% per leziune, cumulat în fiecare an, însă riscul cumulat este semnificativ în prezența leziunilor multiple și mai ales dacă apar câmpuri extinse de carcinogeneză (leziuni care confluează). Factorii de risc pentru posibila transformare malignă includ:

• evoluția de lungă durată a leziunilor;
• leziuni cu grosime crescută sau hiperkeratoză intensă;
• inflamația persistentă sau sângerarea spontană, fără ca leziunile să fie traumatizate;
• statutul imunodepresiv al pacientului (diabet, transplant de organe, infecție cu HIV, terapie pe bază de corticosteroizi);
• localizare în zone cu risc mai crescut (buze, urechi, scalp).

Majoritatea carcinoamelor cu celule scuamoase se dezvoltă din leziuni de keratoză actinică sau în zone ale pielii care conțin astfel de leziuni. Alte complicații asociate sunt de tipul dificultății de diagnostic diferențial cu alte leziuni precanceroase sau canceroase (carcinom bazocelular și spinocelular, melanom), efectele adverse ale tratamentelor (ulcerații, reacții inflamatorii foarte severe), precum și impactul psihologic și estetic în cazul leziunilor faciale de keratoză actinică.

Sfaturi pentru prevenție

Pentru a reduce riscul de keratoză actinică – precum și riscul de transformare malignă, mai ales în contextul leziunilor diagnosticate – se recomandă următoarele;

• utilizarea zilnică a cremelor cu SPF ≥50, cu spectru larg (UVA/UVB), aplicate la intervale regulate (2-3 ore);
• purtarea de îmbrăcăminte protectoare, pălării și ochelari de soare;
• limitarea activităților în aer liber în intervalul orar 10:00-16:00;
• autoexaminarea periodică a pielii și leziunilor, pentru a identifica rapid modificările;
• examinarea clinică completă anual sau o dată la 6 luni dacă există leziuni multiple;
• este recomandat ca leziunile să fie fotografiate de către pacient, pentru a putea identifica cu precizie eventualele modificări în timp;
• leziunile clinice și subclinice ar trebui tratate mai ales în cazul afectării extinse a pielii.

Keratoza actinică este o afecțiune premalignă frecvent întâlnită, mai ales la persoanele cu vârstă înaintată. Deoarece există potențial malign, diagnosticul diferențial corect și tratamentul rapid, adecvat, reduc riscul de progresie spre carcinom spinocelular.

Foto: shutterstock.com