Isoprinosina: ce este, cum funcționează și pentru ce se utilizează?

Isoprinosina este un medicament imunomodulator cu proprietăți antivirale, utilizat frecvent în tratamentul infecțiilor virale și al afecțiunilor asociate cu starea imunodepresivă. Acesta este în primul rând indicat în infecțiile cauzate de virusuri precum Herpesviridae, Papillomaviridae și Picornaviridae, dar și ca alternativă terapeutică adjuvantă în afecțiunile imunosupresive. Dată fiind proprietatea de a stimula imunitatea și răspunsul imun, isoprinosina este utilizată și drept terapie complementară în infecțiile recurente, contribuind la reducerea recurențelor, precum și a duratei și severității bolii. Numeroase studii atestă proprietățile terapeutice ale isoprinosinei.

Ce este isoprinosina?

Isoprinosina reprezintă un complex format din inozină și o sare de 4-acetaminobenzoat cu N,N-dimetilamino-2-propanol. Aceasta acționează prin două mecanisme principale:

• stimularea răspunsului imun prin creșterea activității limfocitelor T și macrofagelor;
• efect antiviral direct prin inhibarea replicării virale (interferența cu sinteza ARN-ului viral).

În numeroase țări, inclusiv în România, isoprinosina este aprobată pentru administrarea în cazul infecțiilor virale recurente, gestionarea acestora și în afecțiunile asociate cu deficitul imun. Este prezentă sub formă de comprimate albe, iar modalitatea de administrare ar trebui să urmărească recomandările medicului specialist.

Cum funcționează isoprinosina?

Isoprinosina (inosina pranobex) acționează prin două mecanisme specifice, după cum urmează:

Efect imunomodulator

• crește activitatea celulelor NK (natural-killer);
• stimulează proliferarea limfocitelor T-helper și citotoxice;
• crește producția de interleukine (IL-1, IL-2) și interferon gamma (IFN-gamma);
• potențează activitatea macrofagelor și neutrofilelor.

Efect antiviral

• interferează cu sinteza ARN-ului viral și, astfel, inhibă replicarea și înmulțirea virală;
• stimulează expresia receptorilor MHC, facilitând astfel distrugerea celulelor deja infectate;
• stimulează degradarea virală de către macrofage.

Ca urmare a acestor efecte, isoprinosina este utilizată ca terapie adjuvantă în infecțiile recurente sau persistente. De asemenea, administrarea sa are beneficiul de a reduce riscul de infecții, mai ales la persoanele cu starea imunocompromisă.

Pentru ce se utilizează isoprinosina?

Isoprinosina este recomandată în contextul mai multor afecțiuni, cum ar fi următoarele:

Infecții virale respiratorii

• infecția cu virusul gripal (Influenza) A sau B: reduce durata simptomelor, severitatea bolii;
• infecția cu virusuri paragripale și adenovirusuri: susține răspunsul imunitar puternic și, prin urmare, reduce riscul complicațiilor, durata și severitatea bolii.

Infecția cu herpesvirusuri

• infecția cu Herpes simplex 1 și 2 (HSV-1, HSV-2): scade frecvența recurențelor, dar reduce și durata infecției (spre exemplu, în cazul herpesului bucal);
• infecția cu virusul varicelo-zosterian (VZV): adjuvant în tratamentul zonei Zoster.

Infecția cu papilomavirusul uman (HPV)

• adjuvant în tratamentul verucilor genitale și cutanate, condiloamelor genitale (în special în leziuni externe, excluzându-se localizările meatale sau perianale);
• contribuie la eliminarea infecției cu HPV și la reducerea recurențelor.

Infecția cu enterovirusuri

• infecția cu virusul Coxsackie, echovirusuri: miocardite virale, infecții sistemice.

Infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV)

• isoprinosina se folosește drept adjuvant în mononucleoza infecțioasă, în special cea severă și cu risc crescut de complicații.

Afecțiuni imunosupresive și imunodeficiențe

• terapie adjuvantă în imunodeficiența primară și secundară;
• stimulează imunitatea la pacienții cu infecții recurente și reduce rata de recurență.

Alte întrebuințări

• panencefalita subacută sclerozantă;
• leucoplachia verucoasă prolfierativă;
• colita;
• alopecia areata;
• varicelă severă sau complicată;
• rubeolă severă sau complicată;
• hepatita virală acută;
• hepatita B cronică activă;
• pre-SIDA.

În funcție de obiectivul terapeutic, isoprinosina se administrează relativ diferit. Este important să se respecte întotdeauna recomandările medicului specialist.

Câte zile se ia isoprinosina?

După cum s-a menționat, durata tratamentului cu isoprinosină variază în funcție de afecțiune și de obiectivul terapeutic (tratare, ameliorare, prevenirea recurenței). În general, aceasta poate fi de:

Dozajul diferă în funcție de mai multe variabile (vârstă, statut imunitar), comprimatele luându-se doar conform recomandărilor medicului specialist. În general, dozajul adecvat este:

• adulți și vârstnici: 6-8 comprimate fracționate în 3-4 doze pe zi (50 mg/kg-100 mg/kg corp, pe zi, maximum 3-4 g/zi);
• copiii cu vârsta de peste 1 an: 50 mg/kg corp, pe zi, maximum 4 g/zi.

Dată fiind formula farmaceutică nepotrivită, comprimatele nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 6 ani. În acest sens, isoprinosina sub formă de sirop este o alternativă eficientă, administrată după cum urmează:

Întotdeauna ar trebui urmate indicațiile, în special în ceea ce privește doza și administrarea, pe care medicul specialist le oferă.

Isoprinosina – posibile reacții adverse

În general, isoprinosina este bine tolerată, dar, ca orice tip de medicament, administrarea poate fi însoțită de reacții adverse. Câteva dintre cele mai comune sunt:

• reacții gastrointestinale: greață (cu sau fără vărsături), dureri abdominale, disconfort;
• reacții neurologice: cefalee, amețeli, insomnie, vertij, indispoziție;
• reacții metabolice: creșterea nivelului de acid uric, transaminazelor, fosfatazei alcaline (însă aceste reacții sunt reversibile la sfârșitul tratamentului), risc de hiperuricemie și nefrolitiază la pacienții predispuși, creșterea ureei;
• reacții alergice: erupții cutanate tranzitorii, prurit;
• reacții musculoscheletice: dureri musculare, dureri articulare.

Nu au fost înregistrate reacții severe în urma administrării de isoprinosină. Cu toate acestea, se are în vedere administrarea cu prudență (sau chiar contraindicarea administrării) la persoanele care suferă de anumite afecțiuni.

Contraindicațiile administrării de isoprinosină

Isoprinosina nu ar trebui administrată de către persoanele care:

• sunt alergice la inosină acedoben dimepranol sau orice alt component al medicamentului;
• dacă prezintă riscul unui episod de exacerbare a manifestărilor gutei;
• în cazul în care prezintă concentrații mari de acid uric (uricemie) în plasmă;
• au alergie la grâu (nu este același lucru cu intoleranța la gluten/boala celiacă).

De asemenea, cu precauție (și doar la recomandările medicului) ar trebui administrată în cazul în care:

• pacientul a fost diagnosticat cu o boală renală;
• dacă, secundar administrării, apar semne de reacție alergică (iritație, prurit, umflarea limbii, feței, gâtului), respirație dificilă;
• se urmează tratament cu alopurinol (sau orice alt medicament recomandat în cazul gutei) și diuretice (medicamentele care ajută la eliminarea apei din organism);
• se urmează tratament cu zidovudină (AZT, azidotimidină), în contextul infecției cu HIV:
• în cazul în care se urmează tratament cu imunosupresoare, isoprinosina nu se va administra în același timp, ci după.

Dacă se urmează tratament pe termen lung cu isoprinosină, se recomandă efectuarea analizelor de sânge la intervale regulate (în special cele care evidențiază funcția renală și hepatică). Când se urmează tratament pe termen lung, există riscul de apariție a calculilor renali sau biliari (așa-zisele pietre la rinichi sau la bilă). Femeile însărcinate, care alăptează sau cele care urmează un tratament pentru fertilitate nu ar trebui să utilizeze isoprinosina, decât dacă medicul recomandă acest lucru.

Foto: shutterstock.com