Temperaturile crescute din timpul verii ne afecteaza pe toti, indiferent de varsta. Astfel, un concediu la mare sau la munte poate parea pentru multi solutia perfecta. Putini sunt insa cei care stiu ca exista si persoane care se tem de apa. Aceasta frica reprezinta de fapt una dintre multiplele tipuri de fobii pe care persoanele le deprind in urma actiunii mai multor factori.
Fobia in sine este definita ca o teama irationala ce duce la o evitare constienta a unei situatii, a unui obiect sau a unei persoane. Fobiile sunt foarte frecvente, afectand 5-10% din populatie.
Din ce cauza apare frica de apa?
Frica de apa sau aquafobia poate aparea ca urmare a unor factori biologici, culturali sau ca rezultat al unei experiente traumatice legate de apa (de exemplu, o situatie in care persoana aproape ca s-a inecat). Exista si persoane care au o reactie instinctiva privitor la apa, ceea ce limiteaza confortul atunci cand inoata, de exemplu. In general, aquafobia apare la copiii sub 5 ani si se poate manifesta prin respingerea totala a apei intr-o asemenea masura incat va respinge ideea de a merge cu barca sau activitati sigure, precum baia. Teama de apa poate fi declansata de un accident traumatic (chiar si daca acesta nu a fost experimentat de el insusi, ci prezentat la televizor), rezultata in urma pierderii unei persoane sau daca a suferit leziuni ce au implicat apa fiarta. Toate acestea vor duce la perceptia ca apa constituie o amenintare.
Daca nu este tratata in copilarie, aquafobia il poate impiedica sa reactioneze potrivit in situatii de criza care implica un element acvatic.
Se poate transmite genetic frica de apa?
Tinand cont de faptul ca mecanismul de producere este dominat de interactiunea dintre factorii biologici si genetici, pe de o parte, si cei ambientali, pe alta parte, poate exista posibilitatea ca anumite trasaturi sa convearga de la mama la copil (labilitate emotionala crescuta sau rezistenta scazuta la frustrare). Pana la varsta de 4 luni, nou-nascutul nu resimte frica de apa, cel putin asa sustin unii psihologi. De aceea, multi sugari adora scufundarile, manifestandu-se prin gangureli si zambete. Exista, in schimb, si bebelusi care incep sa planga atunci cand li se face baie, acest lucru fiind explicat de catre specialisti ca fiind o stare de neliniste provocata de momentul ruperii apei, care le ramane intiparit in minte.
Simptomele aquafobiei
Fobiile sunt caracterizate prin declansarea unei stari de anxietate severa, cand pacientii sunt expusi la situatii sau obiecte specifice (contactul cu apa) ori prin anticiparea expunerii la o asemenea situatie. In cazul nostru, pregatirea pentru inot. Persoanele care sufera de aquafobie evita sa inoate, sa mearga cu barca, uneori le este teama sa nu fie stropite cu apa pe neasteptate sau sa nu fie impinse brusc in apa.
Cand ajunge teama sa se transforme in fobie?
Procesul de transformare a fricii in fobie are loc atunci cand anxietatea devine un mecanism de protectie prin simptomele de evitare conditionata a anumitor situatii primejdioase. Acest model comportamental de evitare fobica devine rigid, de lunga durata si creeaza persoanei un sentiment fals de protectie fata de pericol, impiedicand-o sa aiba o viata normala. Aceasta isi ia masuri exagerate de precautie, creand astfel o tensiune interioara greu de suportat, moment care indica in mod clar ca frica va duce la un conflict interior, manifestat prin tulburari de ordin emotional si chiar mental in relatie cu obiectul fobiei. Toate aceste strategii de evitare, anxietatea anticipatorie, interfereaza in mod semnificativ cu viata sociala si profesionala a individului, ajungand astfel sa il invalideze. In acest caz, este necesar, pe langa psihoterapie si evaluarea de catre medicul psihiatru, si tratamentul medicamentos, alaturi de tehnicile psihoterapeutice pentru redobandirea starii de echilibru.
Cum se trateaza frica de apa?
Aquafobia este tratata in primul rand prin psihoterapie, implicand tehnici cum sunt: modificarea credintelor irationale, tehnici de relaxare, comportamentale, de control al situatiilor generatoare de teama, hipnoterapie, expunerea in vivo, desensibilizarea sistematica etc. De asemenea, exista specialisti care va pot ajuta sa va invingeti teama de apa prin exercitii in apa, insa acest lucru presupune o vasta experienta si rabdare, o relatie unde legatura dintre mentor si persoana afectata sa fie una de incredere si simpatie, o relatie de consiliere ce necesita creativitate, determinare si un instinct extraordinar. Copilul sau adultul are nevoie de motivare, provocare, recompensare si calauzire in acest proces de invingere a fricii de apa.
Sfatul psihologului
In general, in toate tipurile de fobie (agorafobie, fobie sociala, fobii specifice, tulburarea obsesiv-compulsiva etc.) este important sa descoperim si sa constientizam cauza, iar acest lucru se poate face daca cerem ajutor de specialitate – psiholog, psihiatru.
Text: Paula Rotaru
Consultant: Sorina Cristea,
Psiholog clinician,
Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca
