Medicul René Laënnec a inventat stetoscopul în 1816. Înainte de apariția lui, medicii practicau auscultația, adică realizau examenul organelor interne prin intermediul ascultatului cu urechea. Cuvântul stetoscop vine din limba greacă – stethos – înseamnă piept, iar skopein – a explora.
Într-o zi, pe când trebuia să consulte o femeie supraponderală, în loc să-și apropie urechea de pieptul acesteia, medicul a rulat o coală de hârtie și a apropiat-o de pieptul pacientei, realizând astfel că putea auzi bătăile inimii mult mai clar. În următorii 3 ani, Laënnec a căutat tot felul de materiale și un design care să-l ajute în ceea ce privește stabilirea diagnosticelor. S-a oprit la un tub din lemn de 3,5 cm diametru și 25 cm lungime, alcătuit din mai multe părți astfel încât să poată fi dezasamblat.
Cu ajutorul stetoscopului investiga sunetele produse de inimă și plămâni, acest tip de stetoscop fiind utilizat până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A suferit apoi câteva modificări pentru a ajunge la forma pe care o cunoaștem astăzi, în zilele noastre fiind de nelipsit din cabinetele medicilor.
