Intoleranța la lactoză este una dintre cele mai frecvente afecțiuni gastrointestinale, caracterizată prin incapacitatea (sau capacitatea limitată) de a digera și absorbi eficient lactoza, un dizaharid prezent în produsele lactate. Aceasta se datorează deficitului de lactază, enzimă ale cărei roluri sunt de a hidroliza lactoza în glucoză și galactoză la nivelul intestinului subțire. Prevalența este diferită în funcție de grupul etnic și regiunea geografică, intoleranța la lactoză fiind relativ mai frecventă în populațiile din Asia, Africa și America de Sud, în timp ce în Europa de Nord poate fi observată o incidență redusă. Aproximativ 50% din populația balcanică prezintă acest deficit.
Ce este intoleranța la lactoză și cum apare?
Intoleranța la lactoză apare ca urmare a incapacității enterocitelor (adică celulele din mucoasa intestinului subțire) de a sintetiza enzima numită lactază (β-galactozidaza), a cărei funcție este de a degrada lactoza în monozaharidele componente. În absența acesteia, lactoza nedigerată va ajunge în intestinul gros, unde este fermentată de microbiota colonică, rezultând acizi grași cu lanț scurt, hidrogen, metan și dioxid de carbon, compuși care se fac responsabili de apariția mai tuturor simptomelor gastrointestinale asociate. Deficitul de lactază, manifestat prin intoleranța la lactoză, este cel mai frecvent tip de deficit de dizaharidaze. Deseori, are un substrat genetic.
Intoleranța la lactoză – cauze și factori de risc
Există pauze cauze principale care pot duce la intoleranță la lactoză, clasificate în mod didactic în funcție de mecanismele care stau la baza deficitului lactazei.
Deficitul primar de lactază
Este cea mai frecventă cauză a deficitului de lactază. Nivelurile enzimatice ating o concentrație maximă la scurt timp după naștere, dar ulterior scad progresiv odată cu înaintarea în vârstă, cu toate că aportul de lactoză continuă. În lumea animală, mamiferele non-umane își pierd în mod obișnuit capacitatea de a digera lactoza în componentele sale pe măsură ce înaintează în vârstă. La oameni, activitatea enzimatică începe să scadă în perioada copilăriei, urmând ca simptomele asociate cu intoleranța la lactoza să se manifeste în adolescență sau la vârstă adultă.
Deficitul secundar de lactază
Intoleranța la lactoză poate fi cauzată și de diferite tipuri de boli infecțioase, inflamatorii și de altă natură, care cauzează leziuni ale mucoasei intestinale. Cauzele comune includ:
- gastroenterita;
- boala celiacă;
- boala Crohn;
- colita ulcerativă;
- chimioterapia, tratamentul prelungit cu antibiotice;
- infecțiile cu Giardia lamblia, rotavirusuri.
În acest context, activitatea enzimatică este redusă, ceea ce face ca digestia lactozei să fie mult îngreunată. Intoleranța la lactoză după infecția cu Giardia lamblia reprezintă o complicație cu frecvență ridicată a giardiozei.
Deficitul congenital de lactază
În unele cazuri, intoleranța la lactoză este prezentă încă de la naștere. În astfel de cazuri, poate fi observată o scădere sau o absență totală a activității lactazei, din cauza moștenirii prin model autozomal recesiv (copilul moștenește ambele gene mutante, de la fiecare dintre cei doi părinți care, în mod obișnuit, nu au boala). Se manifestă la nou-născut, după ingestia de lapte. Deficitul congenital de lactază este o cauză relativ rară a intoleranței la lactoză.
Deficitul de lactază de dezvoltare
Este observată la copiii prematuri născuți după 28-37 de săptămâni de gestație. La nou-născuții prematuri, intestinul este subdezvoltat, ceea ce duce la incapacitatea de a hidroliza lactoza. Cu toate acestea, afecțiunea se îmbunătățește odată cu înaintarea în vârstă, ca urmare a maturizării fiziologice a intestinului, în cele din urmă ajungându-se la o activitate adecvată a lactazei.
Intoleranța la lactoză – simptome și manifestări
Simptomele asociate cu intoleranța la lactoză se manifestă după aproximativ 30-120 de minute de la ingestia laptelui (sau a produselor lactate). De obicei, severitatea simptomelor depinde în mare măsură de cantitatea de lactoză consumată, de funcția reziduală a lactazei și de timpul de tranzit de-a lungul intestinului subțire. Semnele și simptomele comune pe care persoanele care au intoleranță la lactoză le prezintă sunt:
- balonare;
- durere abdominală, meteorism abdominal;
- diaree apoasă, însoțită de flatulență, nevoia urgentă de a defeca;
- greață și vărsături;
- senzația de plenitudine abdominală.
Mai rar, în special în cazul unui deficit sever, pot apărea dureri de cap, dureri articulare și dureri musculare, ulcere bucale, manifestări cutanate (erupții, prurit). La unele persoane, pot să apară și simptome neurologice, precum pierderea concentrării și apariția unei așa-zise stări de „ceață mentală”. În cadrul deficitului parțial de lactază, simptomele sunt mai ușoare, putându-le imita cu ușurință pe cele cu sindromul de intestin iritabil. Conform studiilor, mare parte dintre cei cu intoleranță la fructoză prezintă, concomitent, și intoleranță la fructoză, care tinde să se prezinte cu simptome similare în urma consumului de fructoză.
Intoleranța la lactoză – protocol de diagnostic
Diagnosticul pentru intoleranța la lactoză se stabilește pe baza istoricului clinic (simptomele ce apar în urma consumului de lapte și produse lactate), dar există și teste specifice, cu sensibilitate mult mai mare în stabilirea diagnosticului diferențial:
Testul hidrogenului expirat
Este cel mai sensibil și specific test non-invaziv care măsoară concentrația de hidrogen în aerul expirat după ingestia de lactoză. Creșterea nivelului de hidrogen indică fermentația bacteriană a lactozei nedigerate, așadar deficitul de lactază.
Testul de intoleranță la lactoză
Presupune administrarea orală a unei doze standard de lactoză, urmată de măsurarea glicemiei. În cazul în care nu există creșteri evidente ale glicemiei, se sugerează malabsorbția lactozei, ca urmare a deficitului de lactază.
Testarea acidității scaunului
Lactoza neabsorbită de către pacienții cu intoleranță la lactoză este fermentată de bacteriile de la nivelul colonului și transformată în acid lactic. Acidul lactic, implicit, va duce la scăderea în mod evident a pH-ul scaunului (care are valori între 6,0-7,2).
Testarea genetică
Există și teste genetice – cu o sensibilitate superioară – pentru a determina hipolactazia adultă, recomandate în cazurile în care se suspectează predispoziția genetică. De asemenea, în cazurile izolate, când se suspectează o patologie intestinală asociată, poate fi necesară și prelevarea unei bopsii jejunale (însă, fiind o metodă invazivă de diagnostic, nu este de rutină).
Modificările dietetice
O metodă mult mai simplă de a evalua potențiala intoleranță la lactoză o reprezintă eliminarea totală din dietă a produselor alimentare care conțin lactoză. În mod normal, eliminarea acestora ar trebui să fie urmată de dispariția simptomelor. Reapariția simptomelor, în cazul în care sunt reintroduse în dietă produsele care conțin lactoză, indică existența deficitului de lactază, așadar intoleranța la lactoză.
Tratament intoleranță la lactoză
Intoleranța la lactoză nu dispune de tratament curativ. Totuși, modificările alimentare reprezintă pilonul principal, limitarea aportului de produse care conțin lactoză fiind recomandată. Există, de asemenea, suplimente cu lactază care se administrează de obicei înaintea meselor ajutând la descompunerea lactozei din lapte și produsele derivate. Sunt disponibile sub formă de picături sau sub formă de tablete.
Intoleranța la lactoză – alimente recomandate
Adoptarea unei diete sărace în lactoză este esențială pentru prevenirea simptomelor. Persoanele cu intoleranță la lactoză pot consuma fără probleme:
- lapte și produse lactate fără lactoză (lapte de vacă fără lactoză, brânzeturi maturate, cum ar fi parmezanul, brânza cheddar);
- alternative vegetale: lapte de migdale, cocos, soia, orez;
- fructe și legume proaspete, cu limitarea aportului produselor care pot provoca balonare (în special varză, conopidă, fasole uscată);
- carne și pește proaspăt;
- ouă, nuci, semințe, cereale integrale;
- alternative pe bază de soia (tofu, spre exemplu), dacă sunt bine tolerate.
Multe persoane cu intoleranță la lactoză pot, totuși, tolera cantități mici de lactoză. Excluderea totală a lactatelor din dietă ar trebui justificată doar apariția simptomelor severe chiar și la mici cantități de lactoză ingerată.
Intoleranța la lactoză – alimente interzise
Persoanele cu intoleranță la lactoză ar trebui să evite produsele cu un conținut ridicat de lactoză, printre acestea numărându-se:
- laptele și produsele lactate obișnuite: laptele de vacă, capră, bivoliță, iaurtul obișnuit, untul, smântâna, brânzeturile proaspete (telemea, brânză de vaci);
- produsele de panificație care conțin lapte și zer (pâine cu lapte, croissante, biscuiți cu unt);
- dulciurile: ciocolata cu lapte, înghețata, frișca, crema de brânză;
- sosuri și supe instant care conțin lapte praf sau zer;
- izolatele proteice din zer.
Persoanele cu intoleranță la lactoză ar trebui să citească întotdeauna eticheta unui produs pentru a vedea dacă acesta conține lapte (sau posibile urme). Unele medicamente pot conține și lactoză drept excipient, motiv pentru care pacienții cu intoleranță la lactoză ar trebui să verifice, citind prospectul, compoziția acestora înainte de administrare.
Foto: shutterstock.com
