Intoleranța la histamină: ce este, cum se manifestă, ce soluții există

Intoleranța la histamina (IH) este o tulburare metabolică caracterizată prin acumularea excesivă a histaminei în organism care poate avea la bază fie aport exogen crescut, fie capacitatea redusă de degradare a acesteia. Deși histamina este o amină biogenă esențială, implicată în numeroase procese fiziologice – inclusiv răspunsul imun, secreția gastrică, neurotransmisia – nivelurile în exces pot induce simptome asemănătoare reacțiilor alergice. Intoleranța la histamină este foarte des subdiagnosticată, deoarece manifestările sale sunt nespecifice și pot imita alte afecțiuni, de exemplu alergii alimentare, tulburări gastrointestinale funcționale sau afecțiuni dermatologice.

Ce este intoleranța la histamină și cum apare?

Histamina este o amină vasoactivă, sintetizată din histidină sub acțiunea histidindecarboxilazei. Se găsește în mastocite, bazofile, celulele enterocromafine, neuronii histaminergici și în diferite alimente fermentate sau procesate. Metabolizarea histaminei are loc prin două căi principale:

• degradarea extracelulară (în tractul gastrointestinal și sânge) sub acțiunea unei enzime care poartă denumirea diaminooxidază (DAO), enzimă care este responsabilă de metabolizarea și degradarea histaminei de origine alimentară;
• metabolizarea intracelulară sub acțiunea histamin-N-metiltransferazei (HNMT).

Histamin-N-metiltransferaza acționează predominand asupra histaminei endogene, mai ales la nivel hepatic și renal. În intoleranța la histamină, cel mai adesea este vorba despre un deficit al enzimei DAO, care duce la o reducere semnificativă a capacității organismului de a degrada în mod eficient histamina de proveniență alimentară. Astfel, aceasta se acumulează progresiv, iar acest lucru duce la inducerea simptomatologiei sistemice.

Intoleranța la histamină – cauze și factori de risc

Intoleranța la histamină este asociată cu o deficiență funcțională sau cantitativă a enzimei DAO. Alterările în funcția sau sinteza acesteia pot fi cauzate de:

• factori genetici: polimorfismele în gena DAO (AOC1) care afectează fie potențialul activ, fie sinteza (în unele cazuri ambele) enzimei;
• afecțiuni gastrointestinale: boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă), dar și sindromul de intestin iritabil, disbioza intesitnală;
• unele medicamente inhibă activitatea DAO: antiinflamatoare nesteroidiene, antihistaminice H2 (ranitidină, famotidină), inhibitori ai monoaminooxidazei, antidepresivele triciclice, dar și opiaceele;
• deficitul asociat de cofactori enzimatici: vitaminele B₆, B₁₂, zincul, cuprul, magneziul, sunt esențiale pentru a susține activitatea diaminooxidazei.

Aportul crescut de alimente bogate în histamină (sau eliberatoare de histamină) poate contribui, în mod evident, la apariția simptomelor, în special în prezența unui deficit enzimatic. Pe de altă parte, disfuncția hepatocelulară (asociată bolilor hepatice) poate afecta degradarea histaminei, prin reducerea activității histamin-N-metiltransferazei ducând ulterior la creșterea concentrației circulante a acestei amine.

Intoleranța la histamină – simptome și manifestări

Intoleranța la histamină are o simptomatologie variabilă și multisistemică, deoarece histamina acționează asupra receptorilor histaminergici H1, H2, H3 și H4 distribuiți în întreg organismul. Simptomele apar, de obicei, în decurs de câteva minute până la câteva ore după consumul unor alimente bogate în histamină. Printre manifestările obișnuite în caz de intoleranță la histamină se numără următoarele:

Simptome dermatologice

• urticarie;
• prurit;
• eritem facial (înroșirea feței);
• edeme periorbitale;
• dermatită atopică.

Simptome gastrointestinale

• greață;
• vărsături;
• diaree;
• meteorism abdominal;
• dureri abdominale.

Simptome cardiovasculare

• hipotensiune;
• tahicardie;
• aritmii.

Simptome respiratorii

• congestie nazală;
• rinoree;
• bronhospasm;
• dispnee, dificultăți respiratorii.

Simptome neurologice

• cefalee, migrene;
• amețeli;
• slăbiciune marcantă;
• insomnie;
• „ceață mentală”;
• dificultăți de concentrare.

Din cauza spectrului clinic variabil și a suprapunerii simptomatologiei cu alte afecțiuni tipice, cum ar fi intoleranțele alimentare, sindromul de activare mastocitară, intoleranța la histamină este frecvent subdiagnosticată sau confundată cu alte tulburări. De asemenea, manifestările pot fi mult mai ușoare la anumite persoane, pe când la alte persoane sunt foarte severe. Intensitatea lor depinde, în cea mai mare parte, de severitatea deficitului și a disfuncției enzimei.

Tratament intoleranță la histamină

Intoleranța la histamină nu poate fi, în esență, tratată, dar poate fi corespunzător gestionată prin abordarea mai multor strategii.

Dieta săracă în histamină

În caz de intoleranță la histamină, pilonul principal în managementul afecțiunii îl reprezintă, în primul rând, limitarea aportului de histamină exogenă. Acest pas implică evitarea atât a acelor alimente bogate în histamină, cât și a acelor alimente care stimulează eliberarea histaminei din organism.

Suplimentarea cu diaminooxidază (DAO)

Administrarea de enzime exogene DAO, în special înaintea meselor, îmbunătățește procesul de degradare a histaminei alimentare și previne apariția simptomelor asociate. Există mai multe alternative în această vedere, dar ar trebui să se opteze doar pentru suplimentele alimentare ce au indicații în intoleranța la histamină.

Antihistaminicele

Administrarea de antihistaminice H1 (loratadină, cetirizină, fexofenadină) și H2 (famotidină și ranitidină) poate reduce simptomatologia asociată, dar nu tratează intoleranța la histamină.

Corectarea eventualelor deficiențe nutriționale

Vitaminele B₆ și B₁₂, respectiv zincul, cuprul și magneziul sunt cofactori esențiali care asigură activitatea diaminooxidazei. În unele cazuri, intoleranța la histamină (dar în forme mai ușoare) poate fi secundară unui deficit al acestor vitamine și oligoelemente.

Probiotice recomandate în intoleranța la histamină

Există studii care susțin că unele tulpini probiotice, în special Lactobacillus rhamnosus și cele de Bifidobacterium infantis, pot contribui la restaurarea echilibrului intestinal (mai ales în cazul disbiozei) și la reducerea producției de histamină de către microflora intestinală. Totuși, acestea ar trebui administrate doar la recomandările medicului specialist.

Alimente interzise în intoleranța la histamină

Persoanele diagnosticate cu intoleranță la histamină ar trebui să evite, pe cât posibil, consumul de alimente bogate în histamină și care stimulează eliberarea endogenă a acestui compus. Prin urmare, se recomandă o dietă specială, cu limitarea aportului de:

Alimente bogate în histamină

• produse fermentate: brânzeturi maturate, iaurt, varză murată, kimchi, miso, sos de soia.
• carne procesată: cârnați, salam, jambon, carne afumată.
• pește și fructe de mare (în special dacă nu sunt consumate în stare proaspătă).

Alimente care stimulează eliberarea de histamină

• roșii, vinete, spanac, căpșuni, banane, avocado, fasole (alta decât cea verde), linte;
• majoritatea citricelor (lămâie, portocale, lime, grapefruit, pomelo);
• ciocolată, cacao;
• germenii de grâu;
• nuci și alte fructe oleaginoase.

Aditivi alimentari

• glutamatul monosodic (MSG, potențiator de aromă etichetat E621);
• conservanții alimentari (benzoați, sulfiți, nitriți).

Blocanți ai diaminooxidazei

• băuturile energizante și alcoolul;
• diferite tipuri de ceai (ceai negru, ceai mate, ceai verde).

Persoanele diagnosticate cu intoleranță la histamină ar trebui să își limiteze consumul acestor alimente. De obicei, odată cu ingestia lor, simptomele apar în decurs de câteva minute, până la câteva ore. De asemenea, intensitatea simptomelor asociate cu intoleranța la histamină este cu atât mai mare, cu cât aportul exogen de histamină este mai ridicat.

Tabel cu alimente recomandate în intoleranța la histamină

Persoanele cu intoleranță la histamină ar trebui să opteze pentru alimente cu un conținut scăzut de histamină, dar și să evite alimentele care stimulează eliberarea histaminei sau inhibă enzima diaminoxodiază (DAO), responsabilă pentru metabolizarea acesteia. Alternativele sigure sunt:

Persoanele cu intoleranță la histamină ar trebui să consume alimentele în stare proaspătă și, pe cât posibil, să evite consumul de conservanți și aditivi alimentari.

Foto: shutterstock.com