Hormon hipoglicemiant micsoreaza nivelul glucozei in sange, secretat de pancreas si a carui insuficienta provoaca diabetul. Insulina este produsa in pancreas de catre celulele beta ale insulelor lui Langerhans sub forma de proinsulina, o forma inactiva de inmagazinare; dupa nevoile organismului, proinsulina se imparte in doua parti: peptidul C si insulina. Insulina, eliberata in sange, se fixeaza pe receptorii specifici situati pe membranele celulelor, in ficat, in muschi si in tesutul adipos.
Insulina este singurul hormon al organismului cu actiune hipoglicemianta: el face ca glucoza din sange sa intre in celule, care o folosesc pentru producerea de energie. Totusi, atunci cand ea se fixeaza in ficat, insulina favorizeaza constituirea rezervei de glucoza sub forma de glicogen. De altfel, acest hormon favorizeaza sinteza proteinelor si impiedica distrugerea lipidelor. Reglarea secretiei de insulina este directa: o hiperglicemie (cresterea nivelului sangvin al glucozei) stimuleaza sintetizarea sa.
Tulburari ale metabolismului insulinei – O insuficienta absoluta sau relativa a secretiei de insulina provoaca un diabet zaharat. Acesta se manifesta in principal printr-o hiperglicemie.
Utilizare terapeutica – Insulina este obtinuta in mod traditional prin purificarea extractelor de pancreas de porc sau de vita. De mai multi ani se dispune de insulina fabricata prin inginerie genetica, insulina care are exact aceeasi compozitie cu insulina umana. Dupa durata ei de actiune, se deosebesc trei forme de insulina: obisnuita (4 ore), intermediara (12 ore), lenta (mai mult de 24 ore). Insulina este prescrisa in caz de diabet, mai ales de diabet insulinodependent. Bolnavul invata sa-si faca singur injectiile pe cale subcutanata, una pana la trei pe zi. In plus medicul poate sa foloseasca insulina obisnuita pe cale subcutanata sau intravenoasa (la nevoie cu ajutorul unei pompe electrice care asigura o perfuzie intravenoasa continua) pentru urgente (hiperglicemie majora, acidocetoza diabetica). In viitor, administrarea de insulina pe cale nazala, deja in testare, ar putea sa se dezvolte si sa inlocuiasca administrarea pe cale subcutanata, mai constrangatoare.
