Starea unui organ sau glanda, caracterizata prin incapabilitatea de a-si indeplini integral functiile.
Insuficienta aortica – reprezinta o retractie a valvulelor orificiului aortic, cu imposibilitatea inchiderii perfecte a lumenului in diastola, afectiune de natura reumatismala (Boala Corrigan), luetica sau postraumatica. Acesta din urma se observa in insuficiente ventriculare stangi acute, la mari hipertensivi, probabil prin distensia infundibilului care modifica in mod secundar pozitia reciproca a valvulelor.
Insuficienta mitrala – afectiune valvulara cu retractie si alterare a valvelor, cel mai adesea de origine reumatica, dar in care pot fi incriminate si endocardite bacteriene sau alergice.
Insuficienta aripilor nasului – insuficienta respiratorie determinata de aspiratia si apropierea partilor moi ale fetelor laterale ale nasului, in timpui inpiratiei, din cauza unei tulburari in dezvoltarea cartilajelor alare si musculaturii dilatatorilor narinari.
Insuficienta cardiaca – situatie patologica in care inima nu mai poate asigura debitul sangvin adecvat necesitatilor normale ale organismului, datorita unei contractii deficitare (insuficienta sistolica). Poate fi consecinta a doua tipuri de cauze:
1. suprasolicitarea miocardica primitiva, datorita: a) necesitatii mentinerii unui debit ridicat, prin aflux sanguin crescut sau prin nevoi marite de oxigen. b) necesitatii invingerii unei rezistente crescute, mecanice si dinamice.
2. reducere primitiva a eficientei miocardice datorita: a) unor leziuni organice de tipul miocarditelor, miocardosclerozei, infarctulului. b) unor tulburari metabolice primare ale unei fibre miocardice prin deficit al producerii si inmagazinarii energiei sau perturbari ale proceselor de transfer al energiei
Insuficienta cardiaca compensata – faza initiala a insuficientei cardiace, in care inima poate inca sa asigure necesitatile curente ale organismului, dar nu mai face fata eforturilor sau unor probe functionale adecvate.
Insuficienta cardiaca congestiva – forma clinica de insuficienta cardiaca frecvent intalnita, caracterizata prin cresterea masei circulante.
Insuficienta cardiaca hipodiastolica – sindrom hemodinamic, gresit incadrat uneori in notiunea de insuficienta cardiaca, si care este caracterizata prin scaderea debitului datorita diminuarii volumului diastolic ventricular, fie prin scurtarea diastolei, fie prin limitarea relaxarii inimii.
Insuficienta ventriculara stanga – totalitatea tulburarilor generate in organism de incapacitatea ventriculului stang de a expulza in aorta intreaga cantitate de sange primita in diastola, ceea ce antreneaza un debit sistolic deficitar si staza retrograda in atriul stang si circulatia pulmonara.
Insuficienta ventriculara dreapta – totalitatea tulburarilor consecutive incapacitatii ventricului drept de a expulza e a expulza intreaga masa de sange primita in diastola.
Insuficienta cardiopulmonara – insuficienta mixta, cardiaca si pulmonara in care componenta cardiaca succede de obicei cele respiratorii cu hipertensiune pulmonara.
Insuficienta coronariana – dezechilibru, absolut sau relativ, intre aportul de sange oxigenat si nevoile miocardului, datorat unei stramtori organice sau spastice a coronarelor sau unor tulburari hemodinamice sau modificari sanguine: intensitatea si bruschetea acestui dezechilibru poate determina formele fruste, crizele de angina pectorala, sindromul intermediar, infarctul miocardic sau moartea subita.
Insuficienta coronariana cronica – fond permanent de tulburare a irigatiei coraniene, pe care pot aparea accesele anginoase de efort.
Insuficienta hepatica – stare patologica caracterizata prin alterarea, mai mult sau mai putin pronuntata a unora sau a tuturor functiilor ficatului, manifestandu-se clinic prin sindromul carential, toxic si hemoragipar. Se intalneste in diferite boli hepatice (hepatite acute, cronice, ciroze, neoplasme, parazitoze).
Insuficienta musculo-ligamentara – termen generic pentru slabirea rezistentei musculare si a ligamentelor articulare. Genereaza diformitati, fiind prezenta in boli de crestere, poliomielita, scolioza, spate rotund, picior plat.
Insuficienta pancreatica – stare patologica determinata de alterarea difuza a pancreasului exocrin, caracterizata prin diminuarea debitului sau concentratiei sucului pancreatic in saruri si enzime. Se intalneste in pancreatitele acute sau cronice si se manifesta prin dureri epigastrice si tulburari dispeptice cu denutritie in legatura cu malabsorbtia secundara. Se poate asocia uneori cu insuficienta pancreasului endocrin (diabet).
Insuficienta pulmonara
1. deficienta functionala pulmonara produsa prin tulburari ventilatorii restrictive sau obstructive sau prin blocaj alveolocapilar ducand in ultima instanta la alterarea concentratiei oxigenului si dioxidului de carbon in sange.
2. incontinenta organica a aparatului valvular al orificiului arterei pulmonare, de natura congenitala sau castigata (reumatism).
Insuficienta renala – conditie clinica caracterizata prin reducerea capacitatii functionale a rinichilor, ca urmare a unor procese patologice renale de etiopatogenie variata.
Insuficienta renala acuta – sindrom clinic si umoral unitar, provocat de suprimarea brusca, completa si potential reversibila a functiilor renale, ca urmare a actiunii de obicei brutale a numerosi factori.
Insuficienta renala cronica – insuficienta renala globala consecutiva distrugerii progresive, de regula ireversibile, a parenchimului renal functional, prin leziuni cronice bilaterale, de natura variata; instalarea tulburarilor clinice si umorale caracteristice acestei stari se face in etape, in raport cu extinderea proceselor distructive renale si cu interventia diferitelor mecanisme compensatorii.
Insuficienta renala globala – insuficienta renala acuta sau cronica, determinata de reducerea concomitenta a functiilor glomerulare si a celor tubulare.
Insuficienta glomerulara – insuficienta renala partiala, determinata de leziuni acute sau cronice care afecteaza glomerulii si care este caracterizata fie prin alterarea functiei de filtrare, fie prin permeabilizarea membranei filtrante glomerulare la macroproteinele plasmatice.
Insuficienta respiratorie – sindrom functional complex provocat de tulburari izolate sau conjugate ale verigilor: pulmonara, cardiocirculatorie, hematica sau tisulara ale respiratiei si caracterizat prin alterarea homeostaziei gazelor respiratorii.
Insuficienta respiratorie anemica – insuficienta respiratorie provocata de scaderea cantitativa sau calitativa a hemoglobinei.
Insuficienta respiratorie histotoxica – insuficienta respiratorie provocata de blocarea toxica a hemoglobinei sau a fermentilor respiratori.
Insuficienta respiratorie ischemica – insuficienta respiratorie generata de o insuficienta cardiorespiratorie; este o consecinta a scaderii volumului de sange arterializat furnizat tesuturilor periferice.
Insuficienta venoasa – termen folosit diferit fie pentru faza terminala a unor varice ireductibile, fie cuprinzand insasi etapa de ventilatie varicoasa simpla.
