Cele mai frecvente localizări ale bursitelor sunt la nivelul genunchiului (bursita supra-, retro-, prepatelară), la nivelul şoldului (bursita trohanteriană, ischio-gluteală, ilio-pectinee), la nivelul cotului (bursita olecraniană) şi al umărului (bursita subacromială, subdeltoidiană).
Bursita reprezintă o afecţiune inflamatorie a bursei şi face parte, alături de tendinite şi tenosinovite, din grupul reumatismelor abarticulare. Bursa este definită ca fiind o structură anatomică localizată periarticular, având forma unui săculeţ cu fluid, ce permite alunecarea muşchilor şi tendoanelor peste suprafeţele ligamentare sau osoase. Astfel, este diminuată fricţiunea dintre acestea în timpul mişcărilor articulare. În corpul uman există aproximativ 150 de burse, majoritatea fiind prezente încă de la naştere. Altele se dezvoltă în timpul vieţii, la nivelul suprafeţelor unde există uzură mecanică şi fricţiune constantă.
Cauze şi factori de risc pentru bursită
Anumite condiţii predispozante, precum bolile reumatice inflamatorii (guta, artrita reumatoidă), infecţioase, metabolice (obezitatea, diabetul zaharat), vârsta, activităţile fizice sau sporturile, ce presupun mişcări repetitive sau exercitarea în mod repetat a unei presiuni pe anumite burse, pot creşte riscul de inflamaţie a acestora.
Câteva dintre activităţile care predispun la apariţia bursitei prin suprasolicitare repetată sunt: utilizarea în exces a tastaturii, pictatul, postura la birou cu sprijin prelungit pe coate, practicarea jogging-ului, a tenisului, cântatul la un instrument, curăţarea covoarelor/a podelelor din sprijin pe genunchi, grădinăritul etc.
Simptome şi diagnostic
Simptomele bursitei sunt reprezentate de durere, care se poate exacerba nocturn sau la anumite mişcări, tumefacţie locală, înroşirea tegumentului, senzaţie de căldură locală, redoare articulară (limitarea mobilităţii articulare). Bursitele de etiologie infecţioasă pot asocia febră. La apariţia a cel puţin unuia dintre simptomele descrise, pacientul ar trebui îndrumat către reumatologie sau recuperare medicală. Diagnosticul de bursită se formulează pe baza anamnezei corelate cu investigaţiile paraclinice biologice şi imagistice.
Care sunt metodele de tratament?
Există diverse tratamente în funcţie de momentul prezentării pacientului la medic (în faza acută sau cronică) şi în funcţie de etiologia bursitei. Se recomandă aplicarea de comprese reci sau gheaţă local, evitarea mişcărilor în articulaţia afectată, iar în anumite cazuri se impune imobilizarea articulaţiei în orteză de repaus.
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene sau injectarea locală cu corticosteroizi. În bursitele de cauză infecţioasă se va iniţia antibioterapia, conform antibiogramei.
Metode de recuperare în bursită
Metodele de recuperare se referă la procedurile fizicale (electroterapia, masajul, kinetoterapia/hidrokinetoterapie) efectuate în scopul ameliorării simptomelor şi reluării mobilităţii articulare normale.
Medicul va prescrie una sau mai multe dintre terapiile fizicale utile recuperării medicale: proceduri de electroterapie (curent galvanic, laser-terapie, TECAR – transfer de energie în sistem capacitiv şi rezistiv, shock-wave therapy etc.), masajul terapeutic al musculaturii adiacente articulaţiei afectate şi exerciţiile fizice adecvate, în cadrul unui program personalizat de kinetoterapie, având ca obiective creşterea forţei musculare şi menţinerea mobilităţii articulaţiilor.
Cum poate fi prevenită?
Profilaxia bursitelor cuprinde câteva măsuri generale, cum ar fi evitarea mişcărilor repetitive şi a posturilor monotone prelungite, prin alternarea cu pauze în activităţile respective, menţinerea tonusului şi masei musculare în parametri optimi, prin practicarea în mod regulat şi corect a exerciţiilor fizice, evitarea ridicării de greutăţi prin aplecare (flexia coloanei), ci corect, prin flexarea genunchilor. De asemenea, prin purtarea de protecţii pentru genunchi în activităţile ce presupun sprijin pe genunchi, încălţăminte comodă, cu talpă flexibilă, menţinerea unei greutăţi corporale normale, utilizarea unui mobilier ergonomic.
