-
Infecțiile urinare sunt cele mai frecvente afecțiuni bacteriene întâlnite, în special la femei. În mod normal, urina este sterilă, ceea ce înseamnă că în urină nu există germeni. Aceștia pot apărea doar în condiții patologice, multiplicarea lor la nivelul aparatului urinar ducând la infecții urinare.
Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena UroSuport Forte Naturalis; un supliment alimentar recomandat pentru susţinerea sănătăţii tractului urinar; pentru ameliorarea simptomelor infecţiilor urinare.
Cu toate că, în mod excepțional, există și situații în care microbii prezenți în urină nu determină simptomatologie, de cele mai multe ori, însă, simptomele există și nu trebuie neglijate. Asociația Europeană de Urologie (EAU) a adoptat o clasificare a infecțiilor urinare după importanța lor. Astfel, pot fi infecții urinare:
- Necomplicate – infecții sporadice la pacienți fără malformații urinare sau alte boli concomitente;
- Complicate – toate celelalte infecții urinare care nu se pot clasifica în categoria „necomplicate”;
- Recurente – infecții necomplicate sau complicate, ce apar de cel puțin trei ori în intervalul unui an sau de minimum două ori în 6 luni;
- Asociate cateterelor urinare – infecții prezente la pacienții cu un cateter (sondă) urinară;
- Urosepsis – infecție gravă pornită de la o infecție urinară, dar care s-a generalizat și are semnele unei infecții sistemice serioase.
-
Infecții urinare, cauze
Cea mai frecventă cauză este expunerea la frig, mai mult de 30 de minute, iar zona expusă este la nivelul segmentului inferior al spatelui sau picioarelor. Sigur că, de multe ori, infecțiile urinare apar la pacienți cu un istoric în copilărie (astfel fiind infecții recidivante) sau chiar un istoric familial care denotă o predispoziție individuală. Infecțiile urinare la femei sunt favorizate de o particularitate anatomică – uretră mult mai scurtă decât la bărbați.
Nici bărbații nu sunt protejați de infecțiile urinare, staza urinei la nivelul vezicii fiind provocată cel mai des de adenomul de prostată. Cauzele recidivelor infecțiilor urinare variază foarte mult, începând cu tratamentul incorect și până la alte condiții patologice. Tratarea infecției nu este suficientă pentru a elimina riscul recidivelor. Dintre bolile aparatului urinar care asociază infecție urinară, cea mai comună este litiaza. În litiaza microbii rămân cantonați atât pe suprafața calculului, cât și în interiorul lui, unica posibilitate de a eradica infecția urinară fiind eliminarea completă a calculului.
-
Cum se stabilește diagnosticul de infecție urinară
Cel mai important element de diagnostic este simptomatologia, care variază în funcție de localizarea infecției. Putem întâlni infecții urinare joase, precum cistită și uretrită. Dar și infecții urinare înalte, cum este pielonefrita, localizată la unul sau ambii rinichi.
Pielonefrita acută se diagnostichează prin prezența: durerii lombare (lojă renală), piuriei – urină intens tulbure, febrei peste 38o C, uneori 39-40o C cu frison. De cele mai multe ori, pacientul cu pielonefrită acută are intreaga simptomatologie, deși în unele cazuri unul dintre simptome predomină. Durerea lombară este întotdeauna prezentă. Este obligatorie și efectuarea unor investigații de laborator, cele mai utilizate probe fiind:
- Sumarul de urină furnizează informații asupra compoziției chimice a urinei, precum și a proprietăților ei fizice (densitate, pH). Prin evaluarea sedimentului urinar se poate aprecia existența unei infecții urinare (leucocite, epitelii, germeni). Pentru precizarea microbului se va efectua urocultură cu antibiogramă.
- Urocultura este un test microbiologic care asigură identificarea germenului ce a produs infecția urinară. Testul se efectuează în laborator și durează minimum trei zile.
-
Tratament infecții urinare recurente
Efectuarea antibiogramei înaintea inițierii unui tratament antibiotic este obligatorie, întrucât unii germeni nu sunt sensibili la toate antibioticele, ceea ce determină eșecul tratamentului. Infecțiile recidivante sau recurente trebuie tratate exclusiv după efectuarea unei antibiograme. De regulă, sunt determinate de germeni multirezistenti sau care au devenit rezistenți la tratamentele anterioare. De aceea, nu se repetă tratamentul anterior, așa cum mulți consideră normal.
Trebuie refăcută urocultura cu antibiogramă care, de cele mai multe ori, indică un alt spectru antibiotic decât cel inițial. Tot în cazul infecțiilor urinare recurente, un consult urologic este obligatoriu pentru a decela eventualele boli asociate care favorizează apariția infecțiilor urinare (adenom de prostată, litiază).
-
Sfaturi pentru a preveni infecțiile urinare recurente
Pentru a preveni infecțiile urinare și mai ales recidiva lor, putem aplica o serie de măsuri la îndemână: măsuri de igienă personală, administrarea unor profilactice imunologice active – doar administrarea probioticelor este, de regulă, suficientă (pentru ca unul dintre factorii favorizanti și al recidivelor este constipația). Administrarea de extracte naturale de plante, cum ar fi cel de merișor sau D-manoza, are un rol important în prevenirea infecțiilor urinare recidivante. La aceste măsuri se adaugă menținerea unei igiene intime adecvate, tratarea oricăror afecțiuni ginecologice, urologice sau gastrointestinale, precum și consumul adecvat de lichide.
Nu este deloc de neglijat faptul că cel puțin 50% dintre femei vor avea o infecție urinară in timpul vieții. De asemenea, este de remarcat că aproximativ una din trei femei sub 24 de ani a avut deja un episod de infecție urinară. Unii dintre cel mai frecvent identificați factori sunt Escherichia coli (70-95%), Stafilococul saprofit și, mai rar, Proteus mirabilis și Klebsiella spp.
Nefrologie si urologie
Infecțiile urinare. De ce reapar?
12 septembrie 2023
Articole din aceeasi categorie
Probleme cu rinichii? Principalii factori de risc
Persoanele cu diabet, risc crescut de infecţii urinare
(P) Cum scapi de o infecție urinară fără antibiotic
Cum puteti mentine sanatatea vezicii urinare
9 obiceiuri ce pot agrava incontinenta urinara
Semne care indica suferinta rinichilor
Poliurie (urinare frecventă). Cauze și afecțiuni asociate
Diagnosticarea infectiilor urinare cu Escherichia coli
Uretrita nespecifica: simptome si tratament
