Infecțiile cu Pseudomonas aeruginosa

Pseudomonas aeruginosa, bacterie numită și bacilul piocianic, este un agent patogen oportunist cu o importanță clinică majoră, recunoscută fiind capacitatea sa de a provoca infecții severe, în special la pacienții imunocompromiși și spitalizați. Bacteria reprezintă o rezistență remarcabilă la antibiotice și dezinfectanți, ceea ce face dificilă eradicarea sa din mediul intraspitalicesc. Se observă o manifestare variată a infecției cu bacilul piocianic, în funcție de locul în care aceasta se produce – de la infecții relativ ușoare ale pielii, până la pneumonii severe, sepsis și chiar alte complicații potențial mortale. Pseudomonas maltophilia este o altă specie implicată în infecții.

Ce este Pseudomonas aeruginosa?

Pseudomonas aeruginosa este o bacterie gram-negativă aerobă și facultativ anaerobă, care face parte din familia Pseudomonadaceae. Este un agent patogen oportunist care are capacitatea de a infecta numeroase organe, în special la pacienții imunocompromiși, de obicei pe fondul unei patologii subiacente sau a unei condiții medicale, cum ar fi arsurile, purtarea de dispozitive cu potențial invaziv. Această bacterie este un colonizator frecvent al mediului spitalicesc, infecțiile cu bacilul piocianic fiind cele mai frecvente tipuri de infecții nosocomiale, și al apei. Din cauza capacității de a forma biofilme și  rezistenței la antibiotice, bacteria este dificil de eradicat.

Pseudomonas aeruginosa – caracteristici generale

Principalele caracteristici ale bacteriei, care de altfel îi susțin și virulența crescută, sunt:

• mobilitatea crescută datorită prezenței flagelului polar;
• capacitatea de a restricționa permeabilitatea membranei la compușii antimicrobieni;
• bacteria posedă sisteme enzimatice specifice (beta-lactamaze, beta-lactamaze cu un spectru extins) pentru a neutraliza acțiunea antibioticelor;
• capacitatea de a forma biofilme (agregate de microorganisme lipite foarte strâns una de alta care, ulterior, se lipesc de o suprafață, cum ar fi cateterele urinare);
• capacitatea de a produce toxine bacteriene, cum ar fi toxina A și elastaza.

Pseudomonas aeruginosa este un bacil gram-negativ, cu formă de bastonaș, iar la polul inferior prezintă un flagel. Are un diametru de aproximativ 0,8 μm și o lungime de până la 3 μm. Cu toate că tinde să provoace infecții mai ales în rândul persoanelor spitalizate, cu sistem imunitar compromis, infecția este relativ frecventă și în rândul persoanelor imunocompetente.

Importanța clinică a bacteriei

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Pseudomonas aeruginosa reprezintă în acest moment una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății publice, în special ca urmare a rezistenței sale extinse la antibiotice. Mecanismele intrinseci care îi conferă rezistență crescută la alternativele antibiotice actuale fac ca infecțiile să fie deosebit de greu de tratat și să prezinte un risc foarte crescut de complicații. De asemenea, bacteria este dificil de eradicat, iar din acest motiv infecțiile cu Pseudomonas aeruginosa sunt frecvente.

Infecții nosocomiale

Prin infecții nosocomiale se înțeleg acele infecții care au loc în mediul intraspitalicesc. Bacteria Pseudomonas aeruginosa este una dintre principalele cauze – dacă nu chiar cea mai importantă – a infecțiilor nosocomiale. Este implicată în pneumoniile asociate ventilației mecanice, infecții ale tractului urinar asociate cateterelor și infecții ale arsurilor și plăgilor chirurgicale.

Infecții la pacienții imunocompromiși

Pacienții cu neutropenie (scăderea numărului de neutrofile), diabet zaharat, fibroză chistică sau cei care urmează tratamente cu imunosupresoare sunt deosebit de vulnerabili la infecțiile severe cu Pseudomonas aeruginosa.

Rezistența la antibiotice

Bacteria are un potențial semnificativ de a dezvolta multirezistență la antibiotice, ceea ce, prin urmare, limitează opțiunile terapeutice disponibile. Tulpinile bacteriene rezistente la antibiotice carbapeneme, spre exemplu, reprezintă o amenințare majoră în infecțiile intraspitalicești.

Pseudomonas aeruginosa – transmitere și factori de risc

Bacteria poate fi contractată prin mai multe moduri. De exemplu, aceasta se poate dezvolta pe fructe și legume, însă se poate găsi pe orice tip de suprafață, caz în care infecția poate se ia prin contactul cu respectiva suprafață infectată. Pe de altă parte, modul cel mai frecvent prin care o astfel de infecție ia naștere îl reprezintă spitalizarea, unde bacteria se dezvoltă pe echipamentele medicale și anexele folosite.

Moduri de transmitere

• contact direct cu suprafețe contaminate (echipamente, dispozitive medicale, clanțe, dușuri, robinete și altele);
• transmiterea interumană în mediul intraspitalicesc, chiar prin mâinile personalului medical;
• inhalarea aerosolilor contaminați cu bacterii eliminați în timpul tusei, strănutului, vorbirii;
• utilizarea dispozitivelor medicale invazive, cum ar fi cateterele urinare, sondele de intubație endotraheală, ventilatoarele mecanice, cateterele venoase centrale, deoarece bacteria poate forma biofilme pe suprafața acestora.

Factori de risc pentru infecția cu Pseudomonas aeruginosa

Există mai mulți factori care cresc riscul infecției cu Pseudomonas aeruginosa, dintre care cei cu importanța cea mai mare sunt:

Spitalizarea prelungită

Pacienții internați pe termen lung sunt mult mai expuși riscului de a contracta infecții cu această bacterie, mai ales în unitățile de terapie intensivă sau în spitalele de boli infecțioase.

Utilizarea de dispozitive medicale invazive

Întrucât Pseudomonas aeruginosa dispune de capacitatea de a forma biofilme, persoanele care poartă cateter urinar, cateter venos central, sondă endotraheală sau au nevoie de ventilare de tip mecanic sunt mult mai expuse riscului de infecție.

Arsurile severe

Pacienții cu arsuri extinse sunt predispuși la infecții severe ale plăgilor, care necesită tratament susținut și pot evolua rapid spre sepsis. Un semn tipic al infecției arsurilor cu bacilul piocianic îl reprezintă apariția unei scurgeri purulente de culoare albastru-verzui.

Fibroza chistică

Infecția cu Pseudomonas aeruginosa apare la peste 60% dintre adulți cu fibroză chistică și este asociată cu un grad ridicat de mortalitate.

Imunodeficiența

Pacienții cu cancer, HIV/SIDA, diabet sau cei care urmează tratament cu corticosteroizi au un risc mai mare de infecție cu Pseudomonas aeruginosa și, de asemenea, de complicații asociate.

Tipuri de infecții cu Pseudomonas aeruginosa

Clinic, pot fi diferențiate mai multe tipuri de infecții cu Pseudomonas aeruginosa:

Infecții pulmonare (pneumonie)

Cauza frecventă a pneumoniilor nosocomiale, mai ales la pacienții ventilați mecanic, cu sistem imunitar scăzut.

Infecții ale tractului urinar

Apar frecvent la pacienții nevoiți să poarte catetere urinare.

Infecții ale pielii și țesuturilor moi

Aceste tipuri de infecții includ infecțiile plăgilor chirurgicale și infecțiile severe la pacienții cu arsuri. De altfel, poate provoca și o anumită formă de foliculită, numită „foliculită de jacuzzi”.

Infecții ale sângelui

Septicemia și șocul septic cu Pseudomonas aeruginosa au o rată ridicată a mortalității.

Infecții ale ochilor și urechilor

Infecția ochilor poate duce la keratită, endoftalmită, ulcere corneene, iar infecția urechii poate duce la otită externă (așa-zisă „otită externă malignă”, în special la diabetici).

Alte tipuri de infecții

• endocardită;
• meningită;
• infecții gastrointestinale (enterocolită necrozantă);
• erupții cutanate;
• osteomielită.

Pseudomonas aeruginosa – simptome

Simptomele infecției cu Pseudomonas aeruginosa sunt următoarele:

Simptome generale

• febră și frisoane;
• stare generală alterată.

Simptome specifice, în funcție de locul infecției

• pneumonie: tuse productivă, dispnee, exacerbarea fibrozei chistice;
• infecții urinare: dureri și senzația de arsură la urinare, febră;
• sepsis: hipotensiune, tahicardie;
• foliculită: erupție cutanată pruriginoasă maculopapulară, limfadenopatie axilară;
• infecția arsurilor: inflamație locală, scurgeri purulente albastre-verzui;
• otită: dureri de ureche, otoree (scurgeri de la nivelul urechii);
• infecții oculare: înroșirea ochilor („ochi injectați”), fotofobie, umflarea pleoapelor, secreții.

Diagnosticul infecției cu Pseudomonas aeruginosa

Diagnosticarea infecției cu Pseudomonas aeruginosa se face prin teste de laborator, adică prin cultura bacteriană din probe de sânge, spută, urină sau lichid cefalorahidian. În contextul unor astfel de investigații, se recomandă și efectuarea antibiogramei, pentru testarea sensibilității la antibiotice. Testarea PCR permite identificarea rapidă a bacteriei, însă nu este o investigație de rutină.

Tratamentul infecției cu Pseudomonas aeruginosa

Tratamentul infecției depinde de localizarea acesteia și de rezultatele antibiogramei. Totuși, în mod clasic include administrarea de antibiotice precum:

• carbapeneme (imipenem, meropenem);
• aminoglicozide (amikacină, tobramicină, gentamicină);
• fluorochinolone (ciprofloxacină, levofloxacină);
• ceftolozan/tazobactam (în cazul tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa rezistente).

Terapia combinată este frecvent utilizată pentru infecțiile severe.

Complicații asociate infecției cu Pseudomonas aeruginosa

Chiar și cu tratament precoce, unele infecții cu Pseudomonas aeruginosa, mai ales la pacienții cu afecțiuni subiacente și sistem imunitar compromis, pot avea evoluții nefavorabile. Mai mult, infecțiile cu Pseudomonas aeruginosa care nu sunt tratate în timp util pot evolua spre sepsis și șoc septic, cu rată ridicată de mortalitate. Insuficiența respiratorie, necroza tisulară, endocardita și osteomielita, sunt alte posibile complicații ale infecțiilor susținute.

Infecția cu Pseudomonas aeruginosa – sfaturi pentru prevenție

Pentru a reduce riscul infecției cu Pseudomonas aeruginosa, se recomandă următoarele:

• respectarea măsurilor stricte de igienă în mediul intraspitalicesc;
• dezinfectarea adecvată și periodică a echipamentelor și dispozitivelor medicale;
• evitarea utilizării prelungite a dispozitivelor invazive, schimbarea acestora;
• monitorizarea și identificarea precoce a infecțiilor nosocomiale.

Infecțiile cu Pseudomonas aeruginosa rămân, și în momentul de față, o provocare în domeniul medical, în ciuda abordărilor riguroase de prevenire și reducere a incidenței cazurilor.

Foto: shutterstock.com