Prezenta de germeni si de puroi in caile urinare. Infectiile urinare sunt extrem de frecvente. La copil, ele sunt provocate de anomaliile congenitale (ingustarea congenitala a ureterei, megauretera, refluxul vezicoureteral).
Simptome si semne -Toate organele genitourinare pot fi atinse: testiculul si epididimul (orhiepididimita), prostata (prostatita), uretra (uretrita), vezica (cistita), bazinetul rinichiului (pielonefrita) etc. Simptomele infectiiJor urinare depind de organul atins. Cel mai des este vorba de tulburari de mictiune: arsuri, dureri, mictiuni frecvente chiar, in cazul infectiei unui tesut (prostata, testicul, rinichi) sau de retentie a urinei infectate (in vezica, in rinichi), febra ridicata, asociata uneori cu frisoane.
Diagnostic -Acesta se pune in urma examenului citobacteriologic al urinei (E.C.B.U.), care permite sa se puna in evidenta germenele responsabil -cel mai des Gram negativ (Escherichia coli, de exemplu) si asociat cu numeroase leucocite alterate (puroi) – si in urma efectuarii numaratorii; numarul de germeni trebuie sa fie mai mare sau cel putin egal cu 10000 pe milimetru cub de urina pentru a afirma realitatea infectiei.
Complicatii -Daca infectia nu este tratata destul de rapid sau eficace, uneori apar complicatii: abces al testiculului sau al prostatei la barbat, abces al rinichiului, pionefroza (supuratia tesutului renal si a cailor urinare adiacente), flegmon perinefretic. In plus, infectia poate fi agravata de o stare patologica preexistenta ca diabetul sau imunopresia (SIDA).
Tratament -Acesta comporta o antibioterapie aleasa in functie de rezultatele antibiogramei, precum si tratarea unei eventuale cauze favorizante, care ameninta cu recidiva infectiei urinare. Este posibil, in caz de cistita recidivanta, sa se urmeze o antibioterapie preventiva luand in fiecare zi, sau la 2-3 zile, antibiotice in foarte mici cantitati, timp de mai multe luni in continuare.
