Infecția cu papilomavirusul uman (HPV; human papillomavirus) este o infecție cu transmitere sexuală, deosebit de comună. HPV aparține familiei Papillomaviridae, și, conform statisticilor, în fiecare an provoacă aproximativ 630.000 de cazuri de cancer, în rândul femeilor și bărbaților (aproximativ 4,5% din totalul cazurilor anuale de cancer). În 2012, afecțiunile maligne asociate infecției cu papilomavirusul uman la bărbați și femei au reprezentat 0,8% din totalul cancerelor, respectiv 8,6%. Peste 83% din totalul cancerelor de col uterin sunt atribuite infecției cu tulpini ale acestui virus. În prezent, au fost identificate peste 200 de subtipuri, dintre care mai mult de 85 au fost izolate din corpul uman. Aproximativ 40 dintre ele sunt transmise prin contact sexual.
Chiar dacă majoritatea dintre tulpini sunt inofensive, aproximativ 30 dintre ele sunt asociate cu un risc crescut de cancer, atât la femei, cât și la bărbați. Tulpinile HPV oncogene, care implică riscul de a dezvolta un anumit tip de cancer, sunt clasificate drept subtipuri cu risc scăzut și risc ridicat. Infecțiile cu papilomavirusul uman sunt, de obicei, autolimitate, eliminându-se chiar și fără intervenție, deși tulpinile cu risc scăzut pot provoca veruci genitale. Dar o problemă majoră o reprezintă infecția cu tulpinile cu risc ridicat, care pot provoca diferite tipuri de cancere într-o gamă variată de zone: col uterin, vulvă, vagin, anus (la femei), dar și anus și penis (la bărbați).
Infecția cu HPV la bărbați – cauze și factori de risc
Infecția cu tulpinile HPV 6 și 11 cauzează peste 90% din cazurile de veruci genitale, în rândul populației de sex masculin și feminin. Datele epidemiologice arată că anual se înregistrează în jur de 3-4 milioane de cazuri de infecție cu aceste tulpini în rândul bărbaților, mai ales la cei ce fac parte din categoria de vârstă 25-29 de ani. Pe lângă apariția verucilor genitale, bărbații sunt expuși și riscului de a dezvolta morbidități asociate infecției cu HPV, inclusiv cancer penian și anal, respectiv cancer oral. Ca și la femei, infecția cu tulpini cu risc ridicat este asociată cu mai multe tipuri de cancere anogenitale în rândul bărbaților, în special cancer anal și cancer penian.
De exemplu, se estimează că aproximativ 90% dintre cancerele anale se asociază infecției. Mai mult decât atât, dintre cele cauzate de infecția cu HPV, 90% se datorează infecției cu tulpini de risc ridicat: tulpinile 16 și 18. Această incidență este mai mare decât cea observată la cancerele de col uterin, dintre care aproximativ 70% se datorează infecției cu tulpinile 16 și 18. Cu toate că femeile au o rată mai mare a cancerului anal decât bărbații, bărbații infectați cu tulpinile 16 și 18, care întrețin raporturi sexuale cu alți bărbați, sunt cei mai expuși riscului de cancer anal. Anual, infecția duce la aproximativ 1600 de noi cazuri de cancer anal la femei, și 900 la bărbați.
Infecția cu HPV la bărbați poate duce și la dezvoltarea cancerului penian (aproximativ 63% din cazuri). Totuși, legătura de cauzalitate dintre infecție și malignizare depinde de histologie. Spre exemplu, carcinomul cu celule scuamoase al penisului are o asociere slabă cu HPV, dar formele verucoase/bazaloide sunt strâns asociate cu infecția virală la bărbați. Cancerul orofaringian (de gât) la bărbați este puternic asociat cu infecția, procesul malign fiind inițiat în special la nivelul amigdalelor. Incidența cancerelor orofaringiene datorate infecției este în creștere spre deosebire de cancerul oral asociat consumului de alcool și fumatului, care este în continuă scădere.
O altă potențială consecință a infecției orale cu acest virus este afecțiunea numită papilomatoză respiratorie recurentă. Această boală urmează un model specific:
- primul vârf apare la copiii mici care dobândesc infecția cu tulpinile 6 sau 11 în principal de la mamă, infecția apare în laringe și alte zone ale tractului respirator superior, verucile care se dezvoltă putând duce la obstrucția căilor respiratorii cu diametru îngust;
- un al doilea vârf apare la tinerii adulți, iar infecția cu HPV este asociată cu sexul oral.
Principala care de transmitere a virusului, la femei și bărbați, o reprezintă contactul sexual. Cu toate acestea, HPV poate fi transmis și prin contact piele-piele sau piele-mucoasă, nu neapărat de natură sexuală. Contactul cu obiecte infectate (fomite), cum ar fi hârtie igienică, șervețele și prosoape, folosirea aceleiași ape în care s-a spălat persoana infectată, crește riscul infecției. De asemenea, s-a mai observat că infecția cu tulpinile care provoacă veruci cutanate poate să aibă prin contactul dintre piele și obiectele infectate, atât timp cât integritatea cutanată este afectată (leziuni, arsuri). Folosirea dușurilor și vestiarelor în comun crește riscul de negi la picioare.
Principalii factori de risc asociați infecției cu HPV la bărbați și femei sunt:
- numărul crescut de parteneri sexuali;
- începerea vieții sexuale de la o vârstă fragedă;
- lipsa utilizării mijloacelor contraceptive (deși prezervativul nu elimină riscul, îl reduce);
- fumatul este asociat pozitiv cu creșterea riscului infecției cu tulpini virale de oricare tip;
- lipsa vaccinării;
- lipsa educării corespunzătoare în această direcție;
- întreținerea de raporturi sexuale cu persoane de același sex (în special în rândul bărbaților);
- incidența infecției cu papilomavirusul uman este mai mare în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15-25 de ani.
Numeroase studii sugerează că, la bărbați, circumcizia este eficientă în a reduce riscul infecției cu HPV, scăzând și incidența bolilor asociate. Circumcizia reduce riscul de infecție atât cu HPV oncogen, cât și non-oncogen. Deoarece cancerul penian se dezvoltă pe sau sub prepuț, penisul circumcis este mai puțin probabil să permită invazia virală prin abraziuni epiteliale. Precum un vaccin, circumcizia nu numai că reduce riscul bărbaților de a contracta infecția, ci și riscul unei femei de a se infecta. S-a observat faptul că femeile care întrețin raporturi sexuale în special cu bărbați care au fost circumciși prezintă o incidență mult mai mică a infecției cu tulpinile virale.
Infecția cu HPV la bărbați – alternative de tratament
Tratamentul actual în cazul infecției cu HPV se bazează pe abordarea simptomelor, în special, și monitorizarea evoluției infecției. Acestea vizează verucile genitale, cutanate, eventualul risc de cancer și, în cazul în care infecția s-a depistat târziu, procesul malign în sine. Astfel, ar putea fi abordate protocoale chirurgicale, radioterapice și chimioterapice, terapie țintită. Nu există un tratament standardizat doar pentru infecția cu HPV. În mod normal, infecția virală se consideră a fi autolimitată, în sensul în care sistemul imunitar ajunge să elimine infecția în 1-2 ani. Totuși, acest lucru poate fi problematic la persoanele cu sistem imunitar compromis sau cu alte boli.
În cazul infecțiilor cu tulpini de risc scăzut, fără complicații sau simptome severe, se recomandă monitorizarea periodică în vederea urmăririi evoluției. Apariția condiloamelor, negilor sau altor tipuri de leziuni vizează terapii chirurgicale, cum ar fi electrocauterizarea, excizia chirurgicală sau terapia cu laser chirurgical. Se poate recomanda vaccinarea anti-HPV chiar și în contextul unei infecții active. În momentul de față încep să se bună bazele imunoterapiei, însă rezultatele nu sunt pe deplin concludente, fiind necesare studii mai extinse. Deși nu există tratamente care elimină complet leziunile și riscul de recidive, diagnosticarea precoce are prognostic favorabil.
sursă foto: shutterstock.com
