Infarctul miocardic este o urgență medicală frecvent întâlnită, care presupune blocarea fluxului sangvin a uneia sau mai multor artere coronariene către un segment de miocard, consecință fiind necrozarea țesutului.
De cele mai multe ori, cauza o reprezintă desprinderea unei plăci ateromatoase localizate de-a lungul pereților interni ai coronarelor, cu formarea unui tromb în jurul acesteia și obstruarea (astuparea) circulației sangvine, celulele miocardice fiind astfel private de oxigen. Capacitatea cordului de a funcționa ca o pompă este direct influențată de extinderea afectării miocardice.
Care este diferența dintre infarct miocardic și angină pectorală?
Foarte importantă este diferențierea clară între infarctul de miocard și angina pectorală cu variantele acesteia. Astfel, există:
- Angina stabilă, provocată de fluxul sangvin insuficient către miocard, secundar unei diminuări de calibru a vaselor sangvine responsabile de irigarea țesutului cardiac. Din punct de vedere clinic, angina stabilă se caracterizează prin durere precordială (în zona inimii) ce durează de la 2 până la 15 minute. Apare brusc în contextul unui efort, emoții puternice, după o masă copioasă sau secundar schimbărilor bruște de temperatură. Dispare la fel de brusc cum s-a instalat sau după administrarea de coronaro-dilatatoare.
- Angină instabilă se caracterizează prin durere retrosternala mai severă și de durată mai lungă decât în cazul celei stabile, fiind declanșată de un grad mai mic de efort. De asemenea, angina instabilă poate apărea spontan, în timpul repausului (angină de decubit). Angina instabilă neglijată poate evolua adesea către un infarct de miocard, fiind astfel considerată o urgență medicală cu necesitatea unui tratament într-o unitate de terapie intensivă.
Diagnosticul de certitudine pentru infarct sau angină instabilă se pune pe înregistrarea ECG (electrocardiogramă) și dozarea enzimelor cardiace (troponină, CK-MB), acestea fiind eliberate în sânge în momentul lezării celulei cardiace (adică apar crescute doar în cazul unui infarct miocardic cert).
Simptomele infarctului variază de la o persoană la alta
Simptomele care arată instalarea unui infarct miocardic sunt multiple și variate, cu mențiunea că nu toate persoanele prezintă tabloul clasic, existând cazuri în care durerea nu este resimțită (de exemplu, persoanele bolnave de diabet, vârstnicii și femeile). Aproximativ 2/3 dintre pacienți prezintă simptome prodromale cu câteva zile înainte de producerea infarctului, și anume:
- durere retrosternală;
- dispnee (respirație îngreunată);
- fatigabilitate, stare generală de rău.
Durerea profundă, simptomul specific infarctului
Simptomul de bază, specific, în caz de infarct acut de miocard, este durerea profundă, viscerală, prelungită ca durată, descrisă de pacienți de cele mai multe ori ca o „gheară în piept”, ce poate iradia în spate, maxilare sau brațul stâng. De asemenea, pacienții mai pot prezenta senzație de sufocare, agitație, anxietate, paloare, transpirații reci, amețeală, leșin, palpitații, greață, vărsături și senzație de moarte iminentă. Tensiunea arterială în cazul unui infarct miocardic este variabilă, deși, in multe cazuri, se observă tendința către hipertensiune, dacă nu se dezvoltă șocul cardiogen.
Infarctul miocardic se poate produce la orice oră, însă este mai frecvent întâlnit în primele ore ale dimineții, acesta fiind momentul descărcărilor în sânge a unor cantități mai mari de adrenalină care pot contribui la ruptura plăcilor de aterom deja constituite.
Fumatul, hipercolesterolemia și HTA duc la infarctul miocardic
Pentru a preveni atât infarctul de miocard, cât și angina pectorală, trebuie evitată instalarea bolii coronariene cauzate de cele mai multe ori de apariția plăcilor de aterom la nivelul pereților interni ai coronarelor. Evitarea instalării bolii coronariene și, ulterior, a unui infarct este posibilă prin combaterea factorilor de risc reprezentați de:
- hipercolesterolemie;
- fumat;
- hipertensiune arterială (HTA) neglijată terapeutic;
- diabet și un istoric familial de afecțiuni cardiace.
Chiar și în cazul unei leziuni coronariene deja constituite, stoparea fumatului, scăderea în greutate, diminuarea valorilor colesterolului, tratamentul adecvat și atent urmărit de către medic în cazul diabetului și hipertensiunii arteriale, efectuarea unei activități fizice regulate și eliminarea pe cât posibil a stresului (sub toate formele acestuia) pot diminua considerabil riscul apariției unui infarct miocardic.