Numita, de asemenea, imunodepresie, aceasta inhibitie a reactiilor excesive sau anormale ale sistemului imunitar este indicata global in alergii, cancere, boli autoimune (camcterizate printr-o dereglare a sistemului imunitar, care ataca insusi organismul subiectului) si in rejectiile de grefa.
Mijloace nespecifice
– Metodele chimice implica administrarea de medicamente numite imunosupresoare. Ele apartin la 3 categorii: corticosteroizii, antimetabolitii (azatioprina) si alchilantii (ciclofasfamida, cIorambucil, melfalan).
– Metodele fizice includ iradierea organelor limfoide (maduva osoasa, ganglionii limfatici) si plasmafereza. Aceasta din urma consta in prelevarea sangelui de la bolnav, in separarea celulelor (globule albe, globule rosii si plachete) din plasma bolnavului, care contine anticorpii anormali, si in reinjectarea celulelor in plasma de substitutie.
– Metodele chirurgicale constau in practicarea ablatiei timusului in caz de miastenie (boala autoimuna insotita adesea de o hipertrofie a timusului) sau a splinei in caz de purpura trombocitopenica, avand in vedere ca atunci plachetele sunt distruse excesiv de acest organ.
Mijloace putin specifice
– Administrarea de ciclosporina A a permis diminuarea semnificativa a numarului de respingeri de grefa prin neutralizarea limfocitelor T auxiliare, reducand secretia de interleukina 2.
– Administrarea de anticorpi monoc!onali putin specifici, fabricati prin inginerie genetica si obtinuti plecand de la o descendenta celulara unica, denumita clona, inlocuieste azi injectarea de seruri antilimfocite T, fabricate prin imunizarea cailor si iepurilor impotriva limfocitelor T umane. Anticorpii monoclonali sunt indreptati impotriva unor limfocite T si B activate sau impotriva unor citokine. Anticorpii anti-CD3 sunt prescrisi uneori in cursul grefelor, iar anticorpii anti-CD4, in cursul bolilor autoimune, in particular impotriva poliartritei reumatoide.
Mijloace specifice – Unele dintre ele sunt inca doar experimentale.
– Administrarea de anticorpi monoc!onali specifici, care nu recunosc decat o proportie infima de limfocite, cele care sunt patogene, este in curs de experimentare.
– Vaccinarea bolnavului impotriva propriilor sale limfocite patogene a fost practicata la om.
– Desensihilizarea constituie un caz particular. Acest tratament vizeaza sa redea unei persoane alergice toleranta la antigenul care in mod obisnuit ii declanseaza manifestarile alergice.
