Imbatranirea cutanata este unul dintre semnele cele mai vizibile ale procesului de involutie umana. Acest subiect a revenit in actualitate de cand au fost identificate tratamente susceptibile de a preveni sau atenua acest proces.
Deoarece pielea este expusa permanent actiunii unor factori multipli care accentueaza procesul natural de imbatranire, in mod obisnuit se disting doua tipuri de imbatranire: imbatranirea „intrinseca” (de natura in principal cronologica si genetica), ce survine pe zonele neexpuse uzual radiatiilor solare si imbatranirea „extrinseca”, in legatura directa cu conditiile de mediu, mai ales cu expunerea la soare.
Progresele moleculare recente indica faptul ca, desi cele doua tipuri de senescenta cutanata se disting prin caractere fenotipice nete, mecanismele intrinseci nu difera fundamental.
Masurile de protectie trebuie sa fie stricte si precoce
Modificarile care apar la nivelul pielii protejate la subiectii varstnici sunt usor de observat: riduri fine, xeroza, laxitate, proliferari epiteliale benigne, angioame benigne. La nivelul zonelor fotoexpuse modificarile sunt mult mai evidente, mai complexe si caracteristice: elastoza actinica, semne pigmentare (efelide, lentigo senil, lentigo malign, depigmentari focale, keratoze seboreice pigmentate), semne de fragilitate (pseudocicatrice stelate, purpura senila), semne vasculare (telagiectazii, lacuri sangvine).
Cum prevenim?
Prevenirea imbatranirii cutanate se bazeaza pe diminuarea expunerii la factorii de risc extrinseci (radiatii ultraviolete si infrarosii, tutun, alcool, droguri, alimentatie dezechilibrata), cel mai important fiind soarele. Persoanele predispuse la imbatranire cutanata precoce sunt prin urmare cele care poseda mecanisme slabe de protectie impotriva radiatiilor solare. Masurile de protectie trebuie sa fie stricte si precoce. Descoperirile recente care privesc modul de actiune al retinoizilor topici (acidul retinoic) sugereaza ca aplicarea precoce a acestora ar putea avea un efect preventiv contra semnelor de heliodermie. Principalul dezavantaj al utilizarii prelungite este aparitia unei iritatii toxice, ceea ce a dus la descoperirea de produsi mai putin iritanti, cel mai eficient fiind retinaldehida.
Acizii alfahidroxicarboxilici (acid glicolic, lactic, malic, tartric, citric) sau acizii „de fructe” au fost initial utilizati ca agenti exfolianti. Efectul lor asupra semnelor de heliodermie este modest la concentratiile utilizate in produsele cosmetice. Antioxidantii (vitamina C, vitamina E, betacarotenii) sunt substante al caror efect preventiv sau terapeutic (topic sau sistemic) nu a fost demonstrat. Tratamentele interventionale constau in: peeling, dermabraziune, laser C02 resurfacing, aplicatii de azot lichid, chirurgie estetica.
Dr. Gabriela Marinescu-Enescu,
Centrul de Diagnostic si Tratament”Victor Babes”,
Telefon: 021.317.95.03, 0788.201.790.