Apariția de urcior la ochi (orjelet sau ulcior la ochi, în limbaj trivial) se datorează unei infecții bacteriene cu Staphylococcus aureus (90-95% din cazuri) sau Staphylococcus epidermidis. Un urcior la ochi implică formarea unui abces pe traseul foliculului unei gene, în timp ce un ulcior la ochi, care se localizează intern implică infecția bacteriană acută a glandelor meibomiene (care secretă lipide și căptușesc marginea pleoapelor). Infecția este destul de comună. Pacientul care se confruntă cu apariția unui urcior la ochi acuzând simptome asociate unei inflamații dureroase și eritematoase a pleoapei. Acesta se poate forma atât la nivelul pleoapei externe, fie la nivelul pleoapei interne (când poate fi ușor confundat cu un chalazion).
În mod obișnuit, un urcior la ochi se va face resimțit pe o perioadă de 1-2 săptămâni, afecțiunea fiind deseori autolimitată, rezolvându-se de la sine. Poate fi tratat prin aplicare de comprese și prin tehnici de masaj, antibiotice topice și, în cazuri rare, pustula apărută poate necesita drenaj. Apariția de urcior la ochi este mai frecventă în mediile în care infecțiile bacteriene au potențial major de a se răspândi, cum ar fi centrele de îngrijire și spitalele. Adulții par a fi predispuși mai ales la a dezvolta ulcior la ochi, ca urmare a vâscozității crescute a sebumului de pe piele. Mai mult decât atât, se observă o incidență crescută la cei cu blefarită, dermatită seboreică și diabet.
Urcior la ochi – cauze și factori de risc
Apariția de urcior la ochi se datorează afectării a trei glande localizate la nivelul pleoapei, care ajung să fie infectate cu Staphylococcus aureus. Infecția glandelor Zeis și Moll (glande ciliare) provoacă durere și tumefiere la nivelul bazei genelor, cu formare localizată de abces. Patologia se numește urcior extern, având aspect tipic, cu o pustulă care se localizează la nivelul marginii pleoapei. Glandele meibomiene sunt glande sebacee modificate, care se găsesc în placa tarsală a pleoapelor. Acestea produc un strat uleios pe suprafața ochiului, asigurând astfel nivelul optim de hidratare al ochiului. Când o glandă este infectată, apare un urcior intern, cu aspect mai vag.
Infecția care duce la urcior la ochi apare din cauza îngroșării, uscării sau stazei secrețiilor care, în mod normal, ar trebui să lubrifieze ochiul. Glanda Zeis secretă sebumul ale cărui proprietăți antiseptice au rolul de a împiedica creșterea și dezvoltarea bacteriilor. Glanda Moll secretă mai multe tipuri de substanțe, printre care imunoglobulină A, mucină și lizozim, esențiale pentru a apăra ochiul împotriva infecțiilor bacteriene. Când aceste glande sunt blocate și obstrucționate, apărarea ochiului este compromisă. Staza secretorie duce la infecție bacteriană cu stafilococul auriu, iar ulterior la un răspuns inflamator, infiltrare de leucocite și apariția abcesului specific.
Factori de risc
Există mai mulți factori care cresc riscul ca o persoană să dezvolte urcior la ochi, cum ar fi:
- Tenul gras, cu producție excesivă de sebum;
- Anumite afecțiuni medicale: dermatită seboreică, blefarită, diabet, hipercolesterolemie sau hipertrigliceridemie;
- Utilizarea de produse cosmetice expirate, care conțin compuși sintetici;
- Igienă deficitară (neîndepărtarea machiajului, de exemplu, înainte de culcare);
- Manipularea lentilelor de contact fără a spăla mâinile și igiena deficitară a acestora;
- Alimentația bogată în grăsimi;
- Fumatul;
- Expunerea la compuși chimici volatili, care pot irita ochiul, crește riscul de urcior la ochi.
De asemenea, o persoană se poate confrunta cu urcior la ochi și ca urmare a unei stări imunitare compromise (infecție cu HIV, tratamentele imunosupresive). La diabetici, ca urmare a faptului că sinteza proteică este afectată, așadar sinteza de anticorpi este deficitară, riscul de a dezvolta ulcior la ochi este mult mai mare decât în cazul unei persoane cu stare imunitară normală. Acest lucru este valabil și în rândul persoanelor în vârstă, la care sistemul imunitar este deficitar. Deși apariția unui urcior la ochi poate fi inestetică și relativ dureroasă, această afecțiune ar trebui să dispară de la sine în decurs de maximum 3 săptămâni din momentul apariției.
Urcior la ochi – metode de tratament
În cele mai multe cazuri, un urcior la ochi se drenează spontan și nu necesită tratament. Pentru a accelera retragerea unui ulcior la ochi, se recomandă aplicarea de comprese calde și masarea, cu blândețe, a zonei. Compresele calde au drept scop înmuierea țesutului granulomatos și, prin urmare, facilitarea drenajului. Masarea pleoapelor are drept scop eliminarea drenajului purulent de la nivelul glandei infectate. Produsele de exfoliere cu soluție salină și cosmeticele cu pH-ul echilibrat și etichetă curată (fără coloranți, parfumanți și alcool) pot favoriza drenajul dintr-un urcior la ochi, prin curățarea resturilor de la nivelul glandei obstrucționate.
Săpunurile speciale pot ajuta la îndepărtarea bacteriilor prin destructurarea membranei celulare a acestora și pot trata, astfel, cauza unui urcior la ochi localizat extern, cum ar fi blefarita. Dacă o persoană are urcior la ochi cu localizare internă, compresele și masajul trebuie abordate într-o altă manieră, deoarece există riscul de iritație și chiar deformare a corneei. În astfel de cazuri, oftalmologul poate recomanda terapie cu antibiotice: unguentul cu macrolide (eritromicină, de exemplu) este adesea folosit, având avantajul de a asigura și un nivel optim de lubrifiere. Dacă un urcior la ochi provoacă simptome majore, incizia chirurgicală și drenajul sunt eficiente.
Urcior la ochi – sfaturi pentru prevenirea recurențelor
O problemă semnificativă pentru persoanele cu urcior la ochi este faptul că, odată apărut, tinde să reapară periodic. Uneori, poate fi vorba de doar câteva săptămâni între recidive, alteori chiar de mai mulți ani. Specialistul ar trebui să aibă în vedere și cauzele medicale subiacente care au potențialul de a crește riscul ca un urcior la ochi să reapară, cum ar fi blefarita, rozaceea, dar și diabetul sau dermatita seboreică. Aceste condiții de bază ar trebui abordate specific, cu un plan eficient de tratament, la pacientul care prezintă urcior la ochi în mod recurent. Condiția aceasta tinde să reapară și la persoanele fără afecțiuni medicale subiacente, la care se recomandă:
- Spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte de a atinge ochii;
- Evitarea aplicării de machiaj în cazul în care există deja un urcior la ochi;
- Îndepărtarea machiajului cu o soluție specială de fiecare dată înainte de culcare;
- Sub nicio formă, un urcior la ochi nu ar trebui „stors” folosind degetele;
- Evitarea folosirii de produse cosmetice pentru ochi (rimel, tuș, machiaj);
- Verificarea termenului de valabilitate a fiecărui produs cosmetic înainte de a fi folosit;
- Asigurarea unei igiene adecvate a lentilelor de contact (în perioada în care există un urcior la ochi, se recomandă purtarea de ochelari);
- Produsele cosmetice și de îngrijire personală nu ar trebui împărțite cu alte persoane;
- În cazul recidivelor frecvente, poate fi avută în vedere administrarea unui vaccin special cu activitate anti-Staphylococcus aureus;
- În cazul în care recidivele se datorează unei afecțiuni subiacente, tratarea bolii de bază este primul pas spre prevenția acestora.
Concluzie
Cel mai eficient mod de a preveni reapariția unui ulcior la ochi este de a vă asigura o igienă cât mai serioasă a feței și ochilor. De cele mai multe ori, infecția tinde să reapară în situații deosebit de stresante, pe fondul unui sistem imunitar slăbit. Așadar, pentru a evita astfel de situații, este foarte important, de asemenea, să vă asigurați o imunitate puternică și să evitați factorii de stres abordând metode eficiente de gestionare a acestora.
Foto: Shutterstock
