Termenul medical utilizat pentru a descrie o productie crescuta a pigmentului numit melanina, care duce la aparitia unei colorari neuniforme a pielii, se numeste hiperpigmentare. Melanina este produsa de celulele pigmentare ale pielii – melanocite.
Dintre factorii de mediu, radiatia UV are cea mai mare influenta in ceea ce priveste aparitia hiperpigmentarilor. Pe langa culoare, melanina are si rol de protectie impotriva ultravioletelor, astfel incat persoanele cu piele deschisa si, implicit, cu o cantitate mai redusa de melanina vor dezvolta atat afectiuni cutanate din cauza expunerii la soare sau la solar, cat si fotoimbatranire prematura. Tulburarile de pigmentare ale pielii sunt extrem de frecvente si sunt determinate de variatii ale cantitatii de melanina sau ale numarului de celule pigmentare.
Hiperpigmentarile cutanate
Apar ca urmare a unui numar crescut de melanocite, respectiv a unei cantitati mai mari de pigment melanic. Cele mai comune forme de hiperpigmentare includ melasma, lentiginele, hiperpigmentarea postinflamatorie. Fiecare dintre aceste conditii prezinta si consecinte psihologice semnificative asupra pacientilor.
Melasma
Este o forma frecventa de hiperpigmentare, apare mai des in cazul femeilor. Factori care o cauzeaza: expunerea la ultraviolete, sarcina, terapia hormonala (contraceptivele orale), predispozitia genetica, anumite produse cosmetice, unele medicamente, disfunctia endocrina sau hepatica. Cu toate acestea, o treime dintre cazurile prezente la femei sunt idiopatice (independente de alte afectiuni).
Lentiginele
Se refera la prezenta petelor maronii, circumscrise, care rezulta din cresterea cantitatii de melanina sau a numarului de melanocite in epiderma. Cele mai frecvente, lentiginele solare, sunt prezente la nivelul fetei, mainilor, decolteului, spatelui, umerilor, si sunt rezultatul expunerii la ultraviolete.
Hiperpigmentarea postinflamatorie
Apar pete discrete (macule), ca urmare a vindecarii unor eruptii cutanate precum acneea, dermatita de contact, dermatita atopica. Raspunsul pigmentar este determinat de gradul de inflamatie si se constata un nivel mai mare de hiperpigmentare dupa o inflamatie pe termen lung sau recidivanta. Persoanele cu piele mai inchisa au un risc mai mare de hiperpigmentare in urma inflamatiilor sau traumatismelor, iar ultravioletele joaca un rol agravant in etiologia lor.
Optiuni terapeutice
Tratamentul este adesea dificil, necesitand terapie de lunga durata. Cea fotosensibilizanta poate fi efectuata doar in sezonul rece, cand expunerea la soare este mult mai redusa. Terapiile cu laser Alexandrite, QSwitched ND:YAG, laser fractional cu CO2 sunt considerate standardul de aur in ceea ce priveste tratamentul hiperpigmentarilor. In urma mai multor sedinte se amelioreaza nu doar leziunile pigmentare, ci si textura pielii, fotoimbatranirea cutanata etc.
Peelingurile chimice cu alfa-hidroxi-acizi (acidul glicolic, tricloracetic) sau beta-hidroxi-acizi (acidul salicilic) in diverse concentratii si combinatii sunt utilizate cu succes in tratamentul cutanat.
Retinolul: ce efecte are asupra pielii
Agentii topici
Agentii topici depigmentanti pentru melasma includ fenoli (hidrochinona), retinoizi (tretinoin), acid glicolic, acid salicilic, acid azelaic, acid kojic, fiind recomandata terapia de intretinere de minimum sase luni, dupa perioada initiala de tratament, din cauza riscului recidivei. Terapia combinata a acestor agenti are rezultate superioare.
Putem preveni?
Cat timp ultravioletele sunt implicate in patogeneza acestor leziuni pigmentare, orice expunere poate determina recidiva sau agravarea lor. Cel mai important aspect care trebuie luat in calcul este fotoprotectia pe toata durata anului, cu factor de protectie ridicat, indiferent de gradul pigmentarii sau de raspunsul terapeutic obtinut.
