Crestere anormala a secretiei de transpiratie de catre piele. Hiperhidrozele pot fi generalizate sau localizate.
– Hiperhidrozele generalizate sunt de cele mai multe ori fara cauza cunoscuta. Totusi, ele sunt uneori un semn de boala hormonala (hipertiroidie, diabet) sau infectioasa (tuberculoza, bruceloza) sau unei leziuni a hipotalamusului.
– Hiperhidrozele localizare sunt favorizate de stres si de caldura; hiperhidrozele axilare ating mai ales femeile: hiperhidroza palmoplantara, care afecteaza palmele mainilor si plantele picioarelor, incepe la pubertate si se atenueaza dupa 40 ani.
Tratament – Tratamentul hiperhidrozei este intai de toate cel al unei eventuale cauze. Alte cazuri, daca sunt benigne, nu necesita decat aplicarea locala a badijonarilor cu saruri de aluminiu sau cu preparate pe baza de formol, iritante totusi dupa o folosire indelungata. Tratamentul cazurilor celor mai deranjante este ionoforeza (tehnica ce consta in inmuierea mainilor si/sau picioarelor in apa obisnuita traversata de un curent special care antreneaza difuzia ionilor prin piele), practicata de 3 ori pe saptamana timp de doua sau trei saptamani apoi, mai distanta-te in timp, pe inca o durata de cateva saptamani, chiar luni. Este posibil ca acest tratament sa fie urmat la domiciliul pacientului. In caz de hiperhidroza a axilelor, se poate realiza un pelaj chirurgical al glandelor sudoripare (ablatia unei mari zone cutanate). Mai sunt posibile inca si alte metode, dar de eficacitate variabila si aflandu-se la originea unor efecte nedorite: medicamentele anticolinergice (risc de somnolenta, de uscaciune a gurii, de tulburari vizuale); ablatia chirurgicala a nervilor simpatici responsabili de declansarea transpiratiei, provocatoare a opririi sudatiei.
