Bila este secretata de ficat si are un rol important in digestia si absorbtia lipidelor, datorita acizilor biliari, si in excretia produsilor reziduali din sange – in special bilirubina sau excesul de colesterol. Principalele substante excretate de bila sunt: saruri biliare, bilirubina, colesterol, fosfolipide, electroliti, apa.
Bilirubina este un pigment biliar, de culoare galben-verzui, produs prin descompunerea hemului din hematiile imbatranite (durata medie de viata fiind de 120 de zile). Bilirubina neconjugata este liposolubila si pentru a fi transportata in plasma este legata de albumina. Este conjugata in ficat si formeaza bilirubina conjugata, care este excretata prin sistemul biliar in duoden, unde la randul ei este metabolizata, formand bilirubina neconjugata. Determinarea valorilor bilirubinei este utila pentru diagnosticarea afectiunilor hemolitice si hepatobiliare.
Valori normale si patologice
Limitele valorilor normale ale bilirubinei variaza in functie de varsta. Concentratia plasmatica normala a bilirubinei totale este <1.5 mg/dL.
Hiperbilirubinemia reprezinta cresterea concentratiei bilirubinei plasmatice peste valoarea normala. Cauzele care determina hiperbilirubinemia sunt: cresterea productiei de bilirubina, scaderea excretiei biliare sau scaderea conjugarii biliare.
Determinarea concentratiei bilirubinei din sange se poate face cu ajutorul testelor de laborator prin determinarea bilirubinei conjugate si a bilirubinei neconjugate. De asemenea, prezenta bilirubinei in urina reprezinta o conditie patologica.
Simptome
Primul semn al hiperbilirubinemiei este aparitia icterului – coloratia galbena a pielii si a mucoaselor. La valori >4-5 mg/dL, bilirubina nu mai poate fi excretata si trece din sange in tesuturi, astfel pielea si mucoasele se coloreaza in galben.
Odata cu cresterea valorilor bilirubinei mai pot aparea: oboseala, slabiciune, durere in cadranul superior drept al abdomenului, febra sau modificari de culoare a urinei ori a scaunelor.
Clasificarea hiperbilirubinemiilor
Hiperbilirubinemiile , in functie de tipul de bilirubina existenta in concentratii mari in sange, se clasifica astfel:
• Cu bilirubina neconjugata (sau directa)
• Cu bilirubina conjugata (sau indirecta)
Hiperbilirubinemia cu bilirubina neconjugata este cauzata de cresterea productiei de bilirubina prin hemoliza sau scaderea preluarii hepatice. De obicei, aceasta crestere este in general de pana la de 5 ori fata de valoarea normala si se intalneste in anemii hemolitice, sindromul Gilbert, ciroza hepatica.
In hiperbilirubinemia cu bilirubina conjugata, scade formarea de bila sau este afectata excretia (colestaza). Intrucat bilirubina directa este hidrosolubila, in cazul unor valori crescute poate aparea bilirubinuria (detectarea bilirubinei direct in urina). Cresterea valorilor se intalneste in cazul sindromului Dubin-Johnson, hepatitei, hepatopatiei alcoolice, toxicitatii unor medicamente, colestazei intrahepatice – din cauza prezentei unui calcul biliar –, tumorii pancreatice. Cauze mai putine frecvente pot fi: ciroza biliara primitiva, pancreatita, colangita sclerozanta sau pseudochistul pancreatic.
