Cu totii ne dorim un copil frumos si sanatos, insa nu de putine ori trecem cu usurinta peste schimbarile nu neaparat vizibile in dezvoltarea micutului. Astfel, nu bagam in seama anumite defecte medicale ce pun in pericol viata copilului. Asa se intampla si in cazul asa-numitei „ape la creier”. Stiintific poarta numele de hidrocefalie si este una dintre cele mai des intalnite probleme in practica neurochirurgiei pediatrice. Netratata la timp, poate duce la tulburari neurologice sau chiar la moartea bolnavului.
Hidrocefalia poate aparea in cursul vietii intrauterine, dupa evenimente petrecute post-natal sau pur si simplu prin mostenire genetica. Ea inseamna acumularea in exces la nivelul creierului a lichidului cefalorahidian, care duce la cresterea presiunii intracraniene. Astfel, determina afectare cerebrala, cu pierderea abilitatilor mentale si fizice. Diagnosticul si tratamentul prompt pot preveni o mare parte dintre aceste probleme, permitand bolnavului sa creasca si sa se dezvolte normal, insa problemele cum ar fi dificultatile de invatare nu dispar. In ceea ce priveste cauzele, hidrocefalia este un dezechilibru intre productia de lichid cefalorahidian si posibilitatea organismului de a-l distribui si absorbi. In mod normal, lichidul respectiv circula la nivelul unor compartimente ale creierului numite ventriculi, apoi in jurul lui si a maduvei spinarii, furnizand acestora protectie si hrana. Hidrocefalia apare fie datorita unui defect genetic, fie din alte cauze, cum ar fi hemoragii prenatale sau infectii, precum toxoplasmoza, varicela, rubeola si oreionul.
Debut in maximum noua luni
Simptomele hidrocefaliei congenitale apar fie de la nastere, fie in primele noua luni de viata. Primul semn evident este reprezentat de dimensiunile mari pe care le are capul micutului. Alte semne sunt fontanele bombate si dehiscenta suturilor oaselor cerebrale, un scalp lucios cu vase sangvine proeminente, strabism intern cu retractia pleoapelor si evidentierea globului ocular deasupra irisului. In plus, daca presiunea intracraniana creste, pot sa apara si alte simptome mai severe precum iritabilitate, somnolenta, scaderea apetitului sau varsaturi frecvente, inabilitatea de a urmari cu privirea.
Depistarea precoce, o sansa in plus
Hidrocefalia este uneori diagnosticata inaintea nasterii, prin ecografie fetala. Totusi, majoritatea cazurilor sunt diagnosticate abia dupa nastere. Astfel, ea e suspectata la un copil cu un cap mare, dar pot aparea si alte modificari fizice si chiar psihice. In acest caz, medicul indica o serie de investigatii pentru confirmarea diagnosticului si evaluarea bolii. De obicei sunt folosite explorarile imagistice, pentru a determina daca este fluid in exces si daca acesta se acumuleaza in creier. Trebuie mentionat ca un tratament inceput mai devreme creste considerabil sansa de a preveni suferinta cerebrala, deoarece copiii cu hidrocefalie sunt predispusi riscului de a dezvolta dizabilitati, precum tulburari vizuale si de memorie. Totusi, daca afectiunea este descoperita si tratata rapid, acesti copii au sanse de pana la 95% sa duca o viata normala.
Supravegherea permanenta este obligatorie
In cazul hidrocefaliei, putem vorbi si despre un asa-numit tratament de intretinere, care este reprezentat, de obicei, printr-un sunt care va facilita drenajul lichidului cefalorahidian aflat in exces. Implantarea acestui by-pass necesita supraveghere atenta de catre medicii specialisti cum sunt neurologii, neurochirurgii, medicii de familie ori pediatrii. In timpul examinarilor periodice, medicul masoara perimetrul cranian al copilului, evalueaza starea suntului si dezvoltarea neurologica. La randul lor, parintii trebuie sa fie atenti la semnele de infectie sau de obstructie a suntului, deoarece acumularea in exces a lichidului duce la leziuni cerebrale severe si permanente. Aproximativ 40% dintre drene esueaza in primii doi ani, functionarea improprie a acestora ducand la acumularea in exces a lichidului cefalorahidian si la reaparitia simptomelor initiale. De asemenea, daca suntul se infecteaza, apar aceleasi simptome, la care se adauga febra. Sansele ca acesta sa se infecteze sunt de 3 pana la 15% si riscul apare, de obicei, in primele trei luni de la implantare.
Atentie la cauzele determinante
In practica frecventa, hidrocefalia este depistata in primele luni de viata, de regula de familie sau de pediatru, cu ocazia vizitelor de rutina, pe baza cresterii rapide in diametru a capului micutului. Este foarte important de inteles ca, in vreme ce hidrocefalia ca atare se trateaza, cauza care a determinat-o poate sa fie una imposibil de eliminat si poate sa fi produs deja leziuni ireversibile la nivelul creierului. Aproximativ 3 copii din 1 000 se nasc cu hidrocefalie, ea aparand in procentaj de 85% la copii cu defecte neurale. O alta forma de hidrocefalie, cea dobandita, poate aparea oricand dupa nastere.
Text: Cosmin Anghel
Consultant: Dr. Vlad Al. Ciurea, prof. dr. neurochirurg,
Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni,
Telefon: 021/ 334.30.25.
