Herpesul bucal este una dintre cele mai comune infecții virale cu manifestare la nivelul cavității orale și/sau buzelor, cauzată de infecția cu virusul Herpes simplex de tip 1 (HSV-1). Afecțiunea numită herpes bucal se caracterizează prin apariția leziunilor veziculare dureroase individuale, rareori mai multe, la nivelul buzei superioare sau inferioare. O problemă foarte mare este faptul că această afecțiune tinde să fie recurentă. Acest lucru se datorează faptului că Herpes simplex, odată pătruns în organism, intră în stare latentă. Infecția este declanșată, cu apariția de herpes bucal, de anumiți factori de risc – stres, imunitate scăzută, lumină puternică, frig sau căldură.
Herpes bucal – cauze și factori de risc
Prin herpes bucal înțelegem afecțiunea virală autolimitată, cauzată în cele mai multe cazuri de infecția cu Herpes simplex de tip 1. Rareori, virusul Herpes simplex de tip 2 (HSV-2), care este responsabil în principal de herpesul genital, poate duce la herpes vital. Virusul herpetic, inițial, infectează celulele epiteliale, iar ulterior rămâne latent în ganglionii nervilor senzitivi, putându-se reactiva periodic. Acesta pătrunde prin microleziuni ale mucoasei și pielii, iar apoi infectează celulele epiteliale în care se replică. După infecția inițiază, migrează de-a lungul nervilor către ganglionii nervoși, cel mai frecvent în ganglionul nervului facial trigemen, unde rămâne latent.
Infecția cu HSV-1 care duce la herpes bucal este extrem de comună, fiind contractată de peste 70% din populația globală de obicei în copilărie. Transmiterea virusului se face prin contact cu leziunile infectate sau prin expunere la secreții orale (cum ar fi sărutul). De asemenea, utilizarea obiectelor personale contaminate (tacâmuri, periuțe de dinți sau prosoape) crește riscul acestei infecții. Episoadele de herpes bucal sunt recurente deoarece virusul latent poate fi reactivat prin expunerea la mai mulți factori de risc, cum ar fi: stresul și emoțiile puternice, imunitatea scăzută (tratamente cu corticosteroizi, chimioterapie), frig și căldură, expunerea la UV, leziuni locale.
Herpes bucal – simptome și manifestări clinice
Herpesul bucal se prezintă clinic în două forme distincte: herpes bucal primar (infecția primară) și reactivările ulterioare, deseori recurente. Simptomele de herpes bucal includ următoarele:
Infecția primară
De obicei, apare la copii sau la adulții tineri. Cazurile primare de herpes bucal pot fi lipsite de simptome sau se pot manifesta prin:
- gingivostomatită herpetică: ulcerații dureroase la nivelul mucoasei orale, disfagie, febră și limfadenopatie regională (umflarea ganglionilor limfatici cervicali);
- simptomele sistemice se aseamănă cu cele ale gripei, incluzând dureri de cap, musculare.
Reactivările recurente
Bineînțeles, sunt mai frecvente decât infecția primară și includ:
- leziuni veziculare: grupuri de vezicule mici (uneori o singură veziculă mai mare) la nivelul buzelor, mai rar în jurul gurii. Veziculele sunt dureroase și se pot rupe, pot forma cruste;
- prodrom: persoanele resimt senzații de arsură, furnicături și mâncărime înainte să apară un herpes bucal:
- leziunile asociate cu herpes bucal se vindecă de la sine în 7-10 zile, fără cicatrizare.
Frecvența episoadelor de herpes bucal depinde în primul rând de starea imunitară a persoanei. Cu cât imunitatea este mai redusă, cu atât frecvența acestora va fi mai mare.
Tratament herpes bucal
Tratamentul pentru herpes la copii și adulți nu este neapărat esențial, deoarece afecțiunea este autolimitată și, de asemenea, relativ inofensivă. Totuși, există alternative eficiente de tratament, mai ales în caz de herpes bucal primar (infecția primară cu Herpes simplex). Pe de altă parte se poate avea în vedere și regimul terapeutic pentru a preveni reactivarea infecției. Ghidul practic de tratament pentru herpes bucal include:
Terapie antivirală
Medicamentele antivirală inhibă replicarea virală și sunt eficiente atât în faza acută a bolii, cât și pentru profilaxia recurențelor de herpes bucal:
- aciclovir se consideră a fi cel mai bun unguent pentru herpes bucal, standardul de aur, de obicei cu aplicare topică (cremă 5%);
- valaciclovir are biodisponibilitate crescută și se administrează pe cale orală;
- famciclovirul are eficiență similară cu aciclovirul;
- penciclovir este eficient în ameliorarea simptomelor de herpes bucal.
Regimul terapeutic include următoarele:
- infecție primară: aciclovir oral 400 de miligrame de 5 ori pe zi, timp de 7-10 zile;
- reactivare: aciclovir oral 200 de miligrame de 5 ori pe zi, timp de 5 zile;
- profilaxie: valaciclovir oral 500 de miligrame 1 dată pe zi, pentru prevenirea recurenței (în special în cazul frecvenței crescute a episoadelor de herpes bucal).
Terapie simptomatică
- analgezice (paracetamol, ibuprofen) pentru ameliorarea durerii;
- soluții antiseptice orale (clorhexidină) pentru a preveni suprainfecțiile bacteriene, aplicate după caz și la nivelul buzelor;
- creme emoliente pentru hidratarea și protecția pielii afectate;
- acoperirea leziunilor cu un plasture cu soluție antiseptică.
Bineînțeles, pentru a reduce episoadele de herpes bucal este foarte important să se evite, pe cât posibil, factorii declanșatori, cum ar fi expunerea la ultraviolete, stresul excesiv. De asemenea, se recomandă întărirea imunității – suplimentare cu zinc, vitamine C și D, activitate fizică. Se recomandă aplicarea compreselor reci la nivelul leziunilor de herpes bucal, pentru a reduce cât mai eficient edemul și disconfortul asociat. Se recomandă ca unguentul pentru herpes bucal să fie aplicat încă din faza de prodrom a reactivării – când leziunea încă n-a apărut –, adică atunci când persoana simte deja, pe baza propriei experiențe, că urmează să aibă un episod de atac.
Herpes bucal – complicații și riscuri asociate
Majoritatea cazurilor de herpes bucal sunt autolimitate, ceea ce înseamnă că vor dispărea de la sine în decurs de maximum 10 zile. Totuși, recurențele sunt obișnuite. Cu alte cuvinte, virusul Herpes simplex este un virus care va rămâne pentru întreaga viață în organism, iar reactivarea sa nu poate fi decât ținută sub control. Pe de altă parte, există și cazuri în care apariția leziunii de herpes bucal poate evolua spre complicații majore, mai ales la persoanele cu imunitate foarte scăzută (diabet, HIV/SIDA, tratament cronic cu corticosteroizi) sau la persoanele care prezintă comorbidități.
Complicații locale
- suprainfecții bacteriene, întrucât leziunile deschise (prin mușcare, zgâriere) se pot coloniza cu bacterii patogene precum Staphylococcus aureus și Streptococcus pyogenes (streptococ β-hemolitic de grup A);
- eczema herpetică: este o complicație mai rară, dar severă, întâlnită în special la persoanele cu dermatită atopică subiacentă;
- keratoconjunctivita herpetică: apare prin autoinoculare, poate afecta semnificativ vederea.
Complicații sistemice
- encefalita herpetică: este o afecțiune neurologică severă, cu potențial letal, care apare prin diseminarea hematogenă (pe cale sanguină) a virusului la nivelul sistemului central;
- diseminarea virală: apare când infecția se răspândește sistemic, ceea ce duce la complicații multiple și, în cazuri severe, la deces. Este o complicație mult mai frecventă în rândul celor cu imunodeficiență severă.
Riscuri asociate
- recurențe frecvente: aproximativ 20-40% dintre persoanele infectate cu Herpes simplex de tip 1 se confruntă cu episoade recurente de herpes bucal (cel puțin 2 de-a lungul unui an);
- mai ales în cazul leziunilor vizibile recurente, frecvente, poate apărea stigmatizarea socială și izolarea persoanei respective.
- virusul Herpes simplex de tip 1 poate fi transmis și în absența leziunilor active. Fenomenul poartă denumirea de shedding asimptomatic. În acest context, deseori virusul este transmis prin sărut, când leziunile herpetice încă nu au devenit vizibile și persoana respectivă se află în etapa de prodrom.
Sfaturi pentru prevenție
De cele mai multe ori, infecția primară nu poate fi prevenită. Totuși, pentru a reduce frecvența recurențelor (reactivării virusului), se recomandă:
- gestionarea eficientă a stresului (meditație, exerciții fizice);
- limitarea expunerii la radiații ultraviolete, aplicarea cremei cu factor de protecție solară pe buze, purtarea pălăriilor cu boruri largi;
- evitarea mușcării voluntare sau accidentale a buzelor;
- întărirea imunității (dietă bogată în vitamine, minerale);
- menținerea unui program regulat de odihnă și somn;
- evitarea contactului oral cu alte persoane (sărut, sex oral) în timpul unei recurențe;
- profilaxia antivirală, în special la persoanele cu recurențe deosebit de frecvente;
- hidratarea buzelor folosind balsamuri care conțin ingrediente calmante, factor de protecție solară;
- nu atingeți leziunile și evitați să vă frecați ochii sau alte părți ale corpului după un eventual contact cu acestea. Prin acest mod poate avea loc autoinocularea virală.
Foto: shutterstock.com
